Dramă

Drama pasională produsă de Filmul de Artă Leon M. Popescu şi de compania teatrală condusă de Marioara Voiculescu.

Soţia unui marinar este sedusă de un pescar.
Filmul a rulat şi cu alte titluri: "Amor de marinar", "Dragoste de pescar", "Insula serpilor".
Filmul s-a pierdut.

Comedie

Comedie, care aducea pe ecran peripeţiile lui Păcală, după versiunea lui Petre Dulfu.
Filmările au avut loc probabil în 1914, însă filmul nu a fost terminat.
Nu există referiri la o eventuală proiecţie publică.
Filmul s-a pierdut.

Dramă, Aventură

Dramă sentimentală prezentată şi cu titlul "Două altare".
A fost relizat la propunerea lui Victor Eftimiu şi Emil Garleanu, ce au propus filmarea unei schiţe cinematografice în care să joace Tony Bulandra şi Marioara Voiculescu.
Filmul a fost contestat de actori, încă de la premieră. Filmul s-a pierdut.

Dramă, Aventură

Lungmetraj.
O femeie bine, silită de amantul ei, un aventurier spărgător, se angajează ca damă de companie la fata unor bogătaşi.
Astfel, ea înlesneşte aventurierului să se introducă în locuinţă şi, în lipsa locatarilor, el sparge casa de bani şi dispare cu conţinutul. Un detectiv este angajat şi în scurta vreme spărgătorul este prins, după o luptă pe viaţă şi pe moarte.
Filmul cuprindea "escaladări şi acrobaţii".

Dramă, Aventură, Romantic

Din grozăviile lumii, anunţat, în epocă, drept o „tragedie cinematografică”, era, de fapt, un documentar romanţat de educaţie sanitară, cu un subiect nu tocmai ... romantic, fiindcă soţul unei renumite cântăreţe de operă – în cele două roluri fiind Mihaly Fekete şi Lili Poór – se îmbolnăveşte de sifilis din pricina unei nefericite relaţii extraconjugale.-Călin Căliman

Documentar, Istoric, Aventură

Sinopsis:
Melodramă de război cu personaje din lumea satului românesc: doi tineri țărani, rivali în dragoste, duc cu ei pe front această cruntă rivalitate; înving tăria de caracter și patriotismul. – Bujor T. Râpeanu (”Filmat în România”, 2004, Ed. Fundației Pro)

Documentar

În anul 1926, tânărul ziarist Marcel Blossoms, redactor la ziarul Rampa şi la revista Cinema, unde semna cronica cinematografică, dorind să treacă de la vorbe la fapte, scrie secenariul unui film documentar, de vreo şase sute de metri lungime, intitulat Dâmboviţă, apă dulce. Cumpărând apoi din modestul lui salariu, câte o cutie de douăzeci şi cinci metri film negativ , sau resturi de peliculă de la laboratorul operatorului Vasile Gociu, s-a înarmat cu un aparat de luat vederi de amator, cu casete de câte cinsprezece metri şi a pornit să înfătişeze, crud, fără înconjur, contrastele ţipătoare ale Capitalei.
Calea Victoriei şi bulevardele centrale, cu clădirile lor înalte, alterau cu uliţele periferice, nepavate, cu gropi şi băltoace. Cişmigiul înflorit alterna cu maidanele. Blocurile şi vilele cu grădini în floare alternau cu bordeiele de la marginea oraşului.
Capşa, hipodromul, birjele şi masinile elegante de la şosea, contrastau izbitor cu oamenii desculţi din pieţe, cu ţăranii zdernţuroşi care dormeau pe cheiul gârlei.