Pași spre lună (1964) - regizor Ion Popescu Gopo

’’ Eppur si muove’’, imaginație, umor excentric, parodie, un amalgam de idei și o muzică elitistă.
Cam așa am transpune într-o singură propoziție acest film. ‘’Pași spre lună’’ este o comedie absurdă, film alb/negru, un poem universal, o scurtă istorie de data aceasta nedesenată. Pe genericul de început vedem menționarea, Ion Popescu Gopo - artist emerit și Radu Beligan - artist al poporului, etichete simbol ale acelor vremuri. Personajul principal este un cosmonaut jucat de Radu Beligan îmbrăcat într-un costum la patru ace. De altfel costumul personajului rămâne impecabil, ca scos din cutie, tot filmul, neținându-se cont de situațiile năstrușnice și nici la caznele în care este acesta este implicat.
În prologul filmului, personajul principal conduce o mașină americană, pe care în România acele vremuri probabil sub 1% dintre locuitori și-o permiteau. Această scenă însă era perfectă pentru genericul de început. Aeroportul unde se desfășoară începutul și finalul acțiunii filmului este unul occidental, cu tonomate ce livrau ceasuri de mână cu indicații în limba engleză. Toată mise-en-scèna duce cu gândul la o țară din vest, gen SUA.
Cu siguranță regizorul acolo a vrut să-și plaseze acțiunea filmului, și nu acasă în România. ‘’Pași spre lună’’ nu are dialoguri, are o coloană sonoră formată din muzică și zgomote.
Muzica este realizată de maestrul Dumitru Capoianu, este foarte creativă și potrivită pentru acest film. De altfel cei doi au colaborat la mai multe filme, inclusiv la mult premiatul scurtmetraj de animație ’’Scurtă istorie’’. Neavând dialoguri s-a vrut ca acest film să fie internațional.
Totuși în prima parte a filmului pe la minutul 34, are un moment de musical în care personajul principal pronunță ’’ Eppur si muove’’. Este scena execuției a lui Galileo Galilei. Această scenă este tratată în cheie comică, cu un umor absurd. Narațiunea filmului se bazează de fapt pe un pretext. Cade curentul în aeroport, înainte de îmbarcarea pasagerilor pentru călătoria pe lună, iar personajul principal visează sau își imaginează o serie de momente marcante ale omenirii: aducerea focului de către Prometeu, execuția lui Galileo Galilei, Leonardo da Vinci pictând Gioconda și prezentarea schițelor cu mașinăriile desenate de acesta, nuvela Le Micromégas al lui Voltaire sau scena cu mașina timpului a lui H. G. Wells, etc. Toate acestea sunt realizate într-o manieră comică, voit exagerate, spre parodie.
Altfel filmul te surprinde prin ingeniozitate, și cam atât. În film îi vedem pe Florin Piersic într-un rol minimalist ușor exagerat, pe Grigore Vasiliu Birlic, Dem Savu,Ovidiu Teodorescu, Emil Bota, etc. Actorii prin ce fac susțin conceptul lui Ion Popescu Gopo.
Filmul este ‘’posedat’’ de imaginația unui creator de animație, este creativ și original. La capitolul narativ este superficial, nu este convingător. Are scene facile și uneori simpliste.
Una peste alta, este un film îndrăzneț pentru aceea perioadă, poate fi văzut și de către copii, un film ce te amuză, și trădează o naivitate specifică acelor vremuri. Merită vizionat.
Acest film nu intră în categoria filmului de propagandă a societății multilateral dezvoltate comuniste.
Pași spre lună rămâne totuși un reper cinematografic pentru acei ani din prima etapă a comunismului.



autor: Valentin Partenie