MEMORIA

În această casă de pe str. Biserica Amzei nr.10 a funcționat în anii'' 20 Societatea INDRO Film (Industria Română de Filme). Aici la etajul 1 era studioul de filmare, o cameră de 5 x11 m. În acest studio s-a filmat filmul Lia din 1927 regizor Jean Mihail. Din fericire casa mai există și astăzi. (surse informație - filmul Lanterna cu amintiri regizor Jean Georgescu)

Fragmente cronologice din articolele lui Claymoor (Mişu Văcărescu) ce semna rubrica „Carnetul high-life”-ului din ziarul L’Indépendance Roumaine.
 
 
L’Indépendance Roumaine, 23 mai 1896
“Vedeţi, voi, ce pretindeti că vă plictisiti. În foarte scurt timp Pământul se va roti în jurul Bucureştiului, care va poseda un spectacol minunat, abracadabant, care va fi primul în top, noutatea noutăţilor, întâiul între toate.
Este cinematograful, acel faimos aparat de fotografie vie, care face tot Parisul să alege la Grand Hotel. Bucureştiul va fi, timp de 45 minute, Paris. Publicul se va crede pe marile bulevarde, pentru că va vedea defilând pe dinaintea lui viaţa febrilă a Parisului, vehicule de toate felurile, pietoni, velocipete, monumente şi  magazine. În fine, el va fi transportat pe malul mării pentru a asista la o baie comună. Această nouă invenţie, datorată fraţilor Lumiere, a minunat lumea ştiinţifică iar când aparatul a fost instalat la Grand Hotel era atât de multă lume încât trebuia ţinută în frâu de gardieni.
…Cu toată bunăvoinţa mea  de a mai povesti, am promis că voi fi discret. Mai multe, în marele salon de la etajul  întâi al zialului nostru, unde cinematograful va fi prezentat în curând.”
Claymoor

Eram în clasele primare, când împreună cu bunul meu prieten Riri Cugler, străbătând Calea Victoriei ne-am trezit în faţa celebrei "Terasa Oteteleşteanu". O sonerie care zbârnia la intrarea în gang ne-a reţinut atenţia-era noul cinematograf "Select", azi sala Teatrului "Ţăndărică". Auzisem noi câte ceva, dar acum mirajul devenea realiate şi realitatea era la un pas. Un domn mai în vârstă, cu o impresionantă barbă albă şi îmbrăcat într-un la  fel de impozant costum negru, striga cu o voce puternică de tenor: "Aici! Aici! Aici! Senzaţional, formidabil, extraordinar.<< Maciste şi fecioara>> nemaivăzut, nemaipomenit. Poftiţi, domnilor, poftiti. Avem şi amore".

 
Primele demonstraţii de cinematograf la Bucureşti au fost oferite gratuit trecătorilor indiferenţi în vitrina ziarului de limbă franceză „L’Indépendance Roumaine”. Puţin mai târziu, aceleaşi filme au fost proiectate în exterior, pe faţada caseiSfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec al XX-lea: primele proiecţii cinematografice

Cinematografele înfloresc în perioada antebelică

Oamenii de afaceri simt imediat oportunitatea, astfel că mulţi inşi devin proprietari de cinematografe, şi mai multe clădiri vechi (teatre, prăvălii,restaurante, etc.), printr-o serie de renovări şi amenajări, îşi vor adapta sălile pentru proiecţii cinematografice.

Perioada interbelică
Numărul cinematografelor de pe strada Doamnei va creşte, astfel că în 1923 se menţionează sălile de cinematograf: Apollo la nr.7, în alte texte menţionat la nr 4 (se pare că cel construit în 1910 la nr.4 a fost mutat ulterior), peste drum de Grădina Blanduziei, deschis de o companie franco-română; Cinema Lux  la nr.5; Cinema Terra la nr.11. În sala Terra, în timpul spectacolului de cinema era gălagie, spectatorii ”ţipau, fluierau, aplaudau zgomotos, acompaniau împuşcăturile de pe ecran şi totul răzbea până în stradă” de la ora 15 până la miezul nopţii.

Era un fel de coridor lung şi îngust, chiar în prelungirea berăriei Brand, având o singură uşă, pentru intrare şi pentru ieşire, prin care pătrundeau nu numai spectatorii, dar şi mirosul de fleici şi mititei, venit din localul de consumaţie. Parfumul acesta învăluia scenele de dragoste de pe ecranul boţit şi găurit, de un gri murdar, scene pe care aparatul de proiecţie le acompania cu zgomotul lui monoton şi enervant, ca o mitralieră în bătaie!