RAPORT- Jurnalele documentare filmate la sala Dalles în cadrul Institutului de Cultură Italiană și tineretul școlar

În anii''40, se pare că exista în București, un organ de control care se numea ’’Poliția Școlară’’, iar cei care făceau parte din acestă structură erau investiții cu o legitimație de control vizată de Prefectura Poliției Capitalei și verificau elevii în orice fel de ’’stabilimente sau locuri publice’’.

Mai jos vă prezint un raport făcut de un membru al poliției scolare în cinematograful sala Dalles în data de 23 martie/1943.


RAPORT,

Jurnalele documentare filmate la sala Dalles în cadrul Institutului de Cultură Italiană și tineretul școlar

Menirea celor câteva institute de cultură: italiană, franceză și germană în țara noastră, poate fi cea întradevăr cea prevăzută în prospectele și statutele de organizare, pe care citindu-le n-am avea altceva de obiectat decât că sunt bine intenționate și deci nevinovate în scopurile pe care le urmăresc, fie spre fericirea noastră culturală fie spre satisfacția inițiatorilor de aș-i fi atins anumite scopuri ce sunt mult mai apropiate de interesele lor decât ale noastre.

De ar fi numai atât, am trece cu vederea și chiar oficialitate fiind, nu ne-am sinchisi dacă ne este dat să primim din bunăcuviință amicală, rudenie sau din motive de politică externă, de a gusta din tot ceia ce ni se oferă, pe vrute sau nevrute, chiar și atunci când nu ne place, n-am avea mai nimic important de obiectat.

Curiozitatea însă ne-a împins, acum ca și altădată, mai pe la toate sălile de curs ale acestor institute, cu o speranță atât de îndoilenică încât își califica-o inexistentă,- de a învăța perfect cel puțin una din mai mult necesarele decât frumoasele limbi: italinană, germană și franceză.

Profesorii explică bine, mult prea metodic și pedagogic, ca să nu-ti spui că ’’ar fi păcat că nu ești de aici, un adevărat italian, francez sau german.

Să prinzi ceva!; dar cum mai poți progresa văzând-o pe colega cursistă de vis a vis, de la dreapta sau de la stînga, provocându-te prin grații din tot cea ce crede ea că are ca armă de seducție?

Te uiți ascultând și-n față la profesoară, te uiți apoi numai din când în când, pentru că în cele din urmă să constați singur că tot mai privești în alte părți.

De ai fost așezat mai în fundul sălii tot te-ai fi ales cu ceva, la fel ca alții, cu satisfacția banală, de a porni nu știu unde, în anturajul unei colege, iar nu ca acum, și fără lecție pricepută și fără altceva.

Indiferent de sunt eu sau altul cel care să-i complecteze figurația, cam acesta este tabloul conturat, schițat, al sălilor de cursuri, unde se învață și se cultivă cu totul altceva mai mult decât limbi.

Și acum să revenim:

Pe lângă limba respectivă, institutul de cultură italiană caută a mai învăța auditorii săi, probabil și vizionarea filmelor, din moment ce își aduce cu invitații speciale în sala Dalles marțea la fiecare două săptămâni, unde rulează diferite scurte jurnale de ’’documentare’’ italiană prin care îți arată pe ecran cum se tunde în Italia o oaie, trântită jos, ca și la mocanii noștri, cum se bate dimia la piuă, cum apoi este vopsită într-un tuciu, cum se trage în Alpi sau Apemini pe zăpadă o târlie încărcată cu câteva grosimi de mărăcini, cum își ascut elvețienii creioanele, sau altele de felul acesta.

Atât de interesante sunt documentarele acestea, încât tinerii și tinerele, în majoriate elevi și eleve de liceu, mai de loc nu se lasă preocupați de scenele pâlpâite de pe ecran; spre convingere de i-ai pune imediat pe toți să descrie ce au văzut, prea puțin ar fi în măsură s-o facă, încât despre ceilalți, mirat , ți-oi pune întrebarea ce se naște, în mod logic, în cazul în care n-ai fost martor: ’’Atunci ce au făcut?’’- De dormit în nici un caz n-au dormit! Semiobscuritatea sălii le oferă le oferă ocazia la altceva, mult mai plăcut de pipăit decât de văzut.

Unele cuvinte întrebuințate pentru ce am de spus, dacă nu exprimă (nu redă) așa plastic realitatea, precum intenționez, pot avea o scuză și aceea anume de a face parte integrantă din jargonul specific moravurilor în cauză.

În general, elevii și elevele în veșminte ce te conving că sunt scoși cu toții din lumea avută, burgheză, nesupraveghiați absolut de nimeni, prea puțini cu Nr. de ordine sau cu uniforma școlară (vezi și raportul Nr.37/943) se strâng la data fixată în sala Dalles, voioși, nerebdători, în prezența unui sau doi profesori tineri, de italiană ce își așteaptă cursiștii îndeosebi eleve pe care le salută grațios și intim prin complimente, plecăciuni și fandări de clown sau baletistă.

Un astfel de salut îl va putea descrie elevul Liceului Regina Maria Nr.722, împreună cu prietena și colega sa Fianu de la liceul C. Silva.

Sala fiind completată, luminile se sting iar <documentarea> - în sacune mai mult decât pe ecran -începe:

Elevi dichisiți în haine civile, cei mai răsăriți proaspăt bărbieriți și parfumați, împreună cu eleve coafate, pudate și boite, gătite-n rochii după ultima modă, se strâng în brațe, sărutîndu-se cu zgomot, mai ales în balcon, încât rămâi uimit, de ceace-ți dat ochilor să vezi la slaba lumină a fâșiilor proiectate de la aparat în ecran.

Și să nu se creadă că am făcut din țînțar ceva mai mare: dar așa este realitatea!

De va fi nevoie, o poate confirma atât o parte din personalul de serviciu al institutului, cât mai ales cei ai Fundației Dalles.

De remarcat că dintre italieni, la aceste jurnale participă numai elevi nu și eleve.

Față de aceste constatări propun:

1. Ministerul de resort să cerceteze și să supravegheze îndeaproape activitatea institutelor străine;

2.Pentru evidență și control, să se întocmească liste cu elevii și elevele de liceu.

3. Să se studieze posibilitatea unor cursuri și filmări pe sexe, speciale pentru tineretul nostru școlar și care să fie separate de ale particularilor.

4. Înscrierea la aceste cursuri, a școlarilor noștri, să se facă în urma propunerilor profesorului de limba respectivă și numai cu aprobarea directorului.

5. Să se pună în vederea profesorilor respectivi să fie mai autoritari, mai puțin decenți în atitudine și ținută, afișând o manieră mai adecvată a misunii de educatori.

6. Să mi se dea posibilitatea și încuvințarea ca după minuțioase observări și la momentul cel voi crede oportun, să (realizez) execut în sala Dalles o razie, printre elevi și eleve, ajutat de doi colegi din poliția școlară și cu concursul a doi jandarmi ce urmează a fi solicitați organelor de drept.

7. Să se discute și să se cerceteze totul cu discrețe.

8. Să fie sesizat Oficiul Educației Tineretului școlar din minister, care va ști mai precis ceia ce este de făcut sau de spus asupra activității acestor institute ajuns a se confrunta cu cele întâlnite.

autor: Valentin Partenie