site în construcție
  • „Vechea gardă” în anul 2014

    „Vechea gardă” în anul 2014

    Printre premierele anului 2014 au fost și câteva filme ale unor regizori consacrați. Dan Pița, de pildă, a ecranizat scrieri de Panait Istrati în filmul Kyra Kyralina, Radu Gabrea a semnat filmul O poveste de dragoste, Lindenfeld, Nicolae Mărgineanu a propus filmul Poarta Albă, iar Șerban Marinescu a realizat un film de actualitate, Doar cu buletinul la Paris. Câteva vorbe despre fiecare dintre aceste filme. În filmul Kyra Kyralina, Dan Pița și-a propus, pe un scenariu scris împreună cu Ioan Grigorescu, să reconstituie lumea Brăilei de la începutul veacului trecut, descrisă cu atâta vigoare și voluptate de Panait Istrati în multe dintre scrierile sale. Cu sprijinul directorului de imagine Dan Alexandru, al scenografului Dan Toader, al autoarei costumelor Oana Păunescu, al compozitorului Adrian Enescu, regizorul Dan Pița reușește această reconstituire îndeosebi la capitolele imagine și atmosferă, unde lumea de odinioară, atât de plastic înfățișată de ilustrul scriitor româno-francez (și brăilean, prin definiție) își regăsește personalitatea. Mai puțin inspirat a fost regizorul, însă, în ceea ce privește alegerea distribuției feminine. Eroinele lui Panait Istrati, Chira și Chiralina (devenite – de ce oare? – Kyra și Kyralina), mama și fiica ale căror isprăvi erotice constituie substanța prozei de inspirație, au fost interpretate de Iulia Dumitru și, respectiv, Iulia Cârstea, dar au fost copii palide ale personajelor originale. Roluri convingătoare, în schimb, au realizat Mircea Rusu (Rotarul, tatăl Kyralinei), Florin Zamfirescu (crâșmarul Ilie), Constantin Florescu (Cosma), copilul Ștefan Iancu (Dragomir, copil), Cătălin Ulici (Dragomir, fratele Kyralinei, cel care istorisește povestea de viață a surorii sale)... Filmul O poveste de dragoste, Lindenfeld de Radu Gabrea pornește de la un fapt real, acela al unui sat cu etnici germani, rămas cu un singur locuitor în zilele noastre, fapt consemnat și într-un roman de Ioan T.Morar, „Lindenfeld”, publicat în anul 2005, roman care a constituit o sursă de inspirație și pentru scenariul filmului, scris de Radu Gabrea și Adrian Lustig. Povestea filmului are în principal două personaje: un bărbat în vârstă, atins de maladia Alzheimer, Ulli (Victor Rebengiuc), care revine, după mulți ani, din Germania, în satul natal din Banat, Lindenfeld, unde o găsește doar pe iubita lui din tinerețe, Helga (Victoria Cociaș), revenită să trăiască în România după experiența traumatizantă a unui lagăr siberian unde fusese deportată în anii celui de al doilea război mondial. Cei doi actori, remarcabili, susțin acest film de la cap la coadă, într-o distribuție care mai cuprinde pe Mircea Diaconu, Gioni Georgescu, Ion Caramitru, Axel Moustache, Ioana Bugarin... Regizorul Nicolae Mărgineanu, după ce a introdus în filmografia sa, acum câțiva ani, memorabilul film Binecuvântată fii, închisoare, revine la perioada obsedantelor decenii ale „epocii de aur”, rememorând secvențe de tristă și dureroasă amintire din anii ’50 ai veacului trecut, petrecute în lagărele de muncă silnică de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, un spațiu sinistru al „suferinței organizate”, pentru exterminarea indezirabililor regimului comunist. Pornit de la scenariul scris de regizor împreună cu Oana Maria Cajal – și inspirat de volumele non-fiction „Vărul Alexandru” de Adrian Oprescu și „Tortura pe înțelesul tuturor” de Florin Constantin Pavlovici – , filmul Poarta Albă evocă viața de fiecare zi a deținuților din universul concentraționar de la Poarta Albă, constituind, practic, un prețios document (în limitele unui „film de ficțiune”, desigur) despre silniciile epocii, despre chinurile și umilințele la care erau expuși permanent, unii dintre cei mai de seamă intelectuali ai țării, angrenați în exercițiul de suferință al construirii Canalului dunărean. În filmul Doar cu buletinul la Paris. regizorul Șerban Marinescu spune povestea unui modest profesor de franceză care a visat toată viața să vadă Parisul și, după cum o spune și titlul filmului, perspectiva s-a apropiat foarte mult, numai că o serie întreagă de piedici, mai mult sau mai puțin birocratice, o întârzie de pe o zi pe alta. Satira practicată de Șerban Marinescu nu este caustică, tonul narațiunii cinematografice este mai curând acela al hazului de necaz, pe care regizorul îl stăpânește perfect și îl exersează cu sprijinul unui actori ideali. Personajul modestului profesor de franceză este savuros interpretat de Mircea Diaconu, într-una dintre cele mai generoase partituri ale carierei sale de comedian. Cu totul și cu totul remarcabil în acest film este vecinul său din bloc interpretat de Dorel Vișan, actorul izbutind o compoziție comică de-a dreptul irezistibilă. Mai joacă în film Răzvan Vasilescu, Nicodim Ungureanu, Florin Zamfirescu, Adrian Titieni, Costel Cașcaval, Anca Sigartău...

    autor: Călin Căliman
Articole Toate articolele
Despre noi
Istoria Filmului Românesc este un proiect al Asociaţiei Kinofest.
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt  20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.

Manager proiect: Valentin Partenie