site în construcție
  • Un pasionant „dialog la distanță” Mircea Veroiu - Dan Pița

    Un pasionant „dialog la distanță” Mircea Veroiu - Dan Pița

    Între cele două filme realizate în „tandem”, regizorii Mircea Veroiu și Dan Pița și-au început și drumurile de creație independente, într-un pasionant „dialog la distanță”. În septembrie 1973, Mircea Veroiu propunea spectatorilor policier-ul Șapte zile, o altă „lecție de cinema” oferită de regizor, pe un scenariu (Nicolae Ștefănescu) optimizat „în mers” de actori cu „simțul filmului” ca Irina Petrescu, Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, George Motoi, Ferencz Bencze, printre care Mircea Veroiu a introdus, pe post de criminal, și un neprofesioniost, pe Aba Hartman, ales pentru fizionomia sa specială. Filmul lui Mircea Veroiu are o importanță aparte în istoria filmului românesc: a marcat debutul ca operator de imagine al unui artist de clasă, Călin Ghibu (care, vreme de șapte ani și șase filme va rămâne credincios unui singur regizor, Mircea Veroiu!) și, de asemenea, debutul în film al compozitorului Adrian Enescu (devenit principal colaborator al „generației ‘70”). Cu astfel de „adjuncți”, Mircea Veroiu a realizat, dacă se poate spune astfel, un „policier de artă”, un film modern, de o expresivitate care a umbrit până și capacitățile de captivare ale intrigii polițiste. Regizorul Dan Pița nu s-a lăsat mai prejos, și, peste scurtă vreme, a prezentat în premieră un valoros film de actualitate, Filip cel bun (februarie 1975), pe un scenariu ofertant al lui Constantin Stoiciu. Intriga propriu-zisă urmărește avatarurile existențiale ale unui tânăr („căzut” la examenul de admitere în facultate), care își caută un rost în societate. Tânărul personaj titular, care se suprapune peste portretul interpretului, Mircea Diaconu (și vice-versa) trece printr-o „școală a vieții” în măsură să definească specificul unui anume timp social. Printre ceilalți interpreți ai filmului sunt Lazăr Vrabie, Ileana Popovici, George Constantin, Ica Matache, Draga Olteanu, Vasile Nițulescu, Gheorghe Dinică, Florina Luican, George Calboreanu jr., Brânduța Marioțeanu, Boris Ciornei, George Mihăiță.  Regizorului, și directorului său de imagine Florin Mihăilescu li se datorează expresia „neorealistă” și „pulsul” vieții cotidiene care străbate pelicula. „Dialogul la distanță” dintre cei doi regizori a continuat: în iunie 1975, Mircea Veroiu a fost prezent pe ecrane cu Hyperion, o dramă modernă scrisă de Mihnea Gheorghiu, cu ecouri livrești din Eminescu și Verlaine, cu ecouri cinematografice din Alain Resnais. Sub aparențe de science-fiction, în fapt o dramă sufletească, povestea unei femei (în rol, Adela Mărculescu), care-și privește propriul eșec afectiv, la ora unui lucid dialog interior, partenerii săi fiind Emmerich Schäffer, omul de alături, și George Motoi, un personaj cu aer de irealitate, o plăsmuire de vis, aidoma luceafărului eminescian. La distanță de câteva luni, apoi, cei doi regizori au adus pe ecrane două dintre cele mai reprezentative creații ale lor,  ecranizările  Dincolo de pod  și – respectiv – Tănase Scatiu. Prin Dincolo de pod (februarie 1976), regizorul Mircea Veroiu și-a propus o lectură personală a unuia dintre marile romane ardelenești, „Mara” lui Ioan Slavici. Între viziunea cineaștilor (veniți cu un secol după) și proza originară există multiple schimbări de „registru”: luciditate, detașare, o anume geometrie a sentimentelor, romantism modern, fior tragic; aceste schimbări de registru  pornesc de la  însăși viziunea asupra personajului titular (Mara nu putea fi la Veroiu o „muiere mare, spătoasă, greoaie”, cum o descrie Slavici), Mircea Veroiu, distribuind-o în rol pe Leopoldina Bălănuță,  a înlocuit forța fizică, exterioară, a personajului cu forța psihică, a pus nu pe umerii ci pe chipul actriţei miza de forţă a personajului. Alături de Leopoldina Bălănuță, joacă în film Maria Ploae (Persida) și Andrei Finți (Națl, devenit în film Hans),  Mircea Albulescu („bătrânul” Huber), Florin Zamfirescu (blajinul Trică), Ion Caramitru (în sutana părintelui Codreanu), Irina Petrescu (maica Aegidia, magistral interpretată), Ovidiu Iuliu Moldovan (Burdea), Florina Cercel și Petre Gheorghiu (soții Bocioacă). După numai câteva luni, regizorul Dan Pița a fost prezent pe ecrane cu o replică, ecranizarea Tănase Scatiu (octombrie 1976), inspirată de romanele lui Duiliu Zamfirescu „Viața la țară”și „Tănase Scatiu”, scenarizate de Mihnea Gheorghiu, un remarcabil „tablou de epocă” al finalului de secol XIX, cu un deznodământ tragi-grotesc și cu magistrala interpretare a lui Victor Rebengiuc în rolul titular, secondat de Eliza Petrăchescu (în ultimul său rol pe ecran, pentru că  a urmat tragicul cutremur din 1977!), cea care pune masca șireteniei senile pe chipul mamei lui Tănase Scatiu, Vasile Nițulescu, Cătălina Pintilie, Andrei Csiky, Dan Nuțu, Rodica Tapalagă și Carmen Galin, ambele cu mici bijuterii interpretative. Următorul lung metraj de ficțiune al regizorului Dan Pița a fost divertismentul  Profetul, aurul și ardelenii (februarie 1978), „primul western românesc”, de fapt un gest parodic al scenaristului Titus Popovici, cu un trio remarcabil în rolurile ardelenilor din film: Ilarion Ciobanu, Mircea Diaconu, Ovidiu Iuliu Moldovan. Nu după multă vreme, Mircea Veroiu s-a contaminat și el de bucuria jocului, propunând spectatorilor Artista, dolarii și ardelenii (ianuarie 1980), cu minunata actriță care a fost Rodica Tapalagă în rolul frumoasei Anabell. Între timp, Mircea Veroiu realizase alte două filme, Mânia (martie 1978), un film despre răscoalele țărănești din 1907, și prestigioasa ecranizare „liberă” Între oglinzi paralele, pornită de la scrieri de Camil Petrescu, cu Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan și Elena Albu în rolurile principale. „Replica” regizorului Dan Pița n-a întârziat, el propunând, la rându-i, o ecranizare prestigioasă , Bietul Ioanide (aprilie 1980), inspirată de două romane ale lui G.Călinescu, scenarizate de Eugen Barbu, cu artistul plastic Ion Pacea în rolul titular, dar și cu Constantin Codrescu, Marga Barbu, Olga Tudorache, Leopoldina Bălănuță, Ovidiu Iuliu Moldovan,  Tănase Cazimir, Ștefan Iordache, Petre Gheorghiu, Octavian Cotescu, Gheorghe Dinică, Mihai Pălădescu, Carmen Galin, Lucian Iancu, Ion Caramitru, Mircea Constantinescu, doar câțiva dintre cei 360 de interpreți, atractiva galerie de personaje călinesciene, cele mai multe pitorești (Suflețel, Lăscărică, Gonzalv, Hangerloaica, Hagienuș etc.) trăind viu pe ecran.

    autor: Călin Căliman
Articole Toate articolele
Despre noi
Istoria Filmului Românesc este un proiect al Asociaţiei Kinofest.
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt  20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.

Manager proiect: Valentin Partenie