site în construcție
  • Sergiu Nicolaescu, în deceniul dinaintea „marii treceri”...

    Sergiu Nicolaescu, în deceniul dinaintea „marii treceri”...

    Cu filmul Orient Express a revenit pe ecrane, după cinci ani de absență, și regizorul Sergiu Nicolaescu. Chiar dacă filmul pornește de la romanul scriitorului Tudor Teodorescu Braniște „Prințul”, chiar dacă scenariul are o apartenență triunghiulară – Sergiu Nicolaescu, Ioan Cărmăzan, Corneliu Dragomirescu –, este evident faptul că, dintre toate „adaptările” realizate de regizor dfe-a lungul carierei sale, aceasta este cea mai personală. Deloc întâmplător, biografia personajului originar este completată cu date din propria experiență de viață a cineastului. Sigur, „filmul nu este deloc autobiografic” – cum o spune undeva regizorul, dar „are dialoguri ce ar putea să se potrivească biografiei mele” – cum o mărturisește altădată. Pe de altă parte, la fel de sigur, vorbind în Orient Express, prin personajul Prințului Andrei Morudzi, despre „apusul unei lumi”, Sergiu Nicolaescu s-a gândit la destinul, semnificația, statura, simbolul și „semnul” Ghepardului viscontian. Deloc întâmplător, în interpretarea lui Sergiu Nicolaescu însuși, Prințul Morudzi încearcă să preia ceva de la Prințul Salina al lui Lampedusa. Acțiumea propriu-zisă a filmului se desfășoară pe două planuri temporale. Către mijlocul veacului trecut, Prințul Andrei Morudzi, ultimul descendent al unei familii aristocrate, trăiește de ani de zile, izolat, în castelul său de la Moruzeni, existența sa singuratică fiind populată de fantomele și fantasmele trecutului. Cel de al doilea plan temporal al intrigii evocă anii tinereții spectaculoase a prințului (din perioada 1911-1916), ani trăiți la Paris și Monte Carlo, cu petreceri, jocuri de noioc, călătorii cu „Orient Express”-ul, ani de huzurși de „dolce far niente” care au dus la pierderea averii sale fabuloase. Cele două planuri temporale se întrepătrund în mintea eroului: pentru acest „joc”, regizorul-coscenarist a adăugat Prințului-vârstnic din romanul lui Tudor Teodorescu Braniște un Prinț-tânăr (și l-a ales drept interpret pe Dan Bittman). În „prezentul” acțiunii intervine și iubita din tinerețe a eroului, Isabelle Benny (Ioana Moldovan), un personaj luminos. Maia Morgenstern  este Amalia Frunzetti, o văduvă bogată, cu foste legături sentimentale în viața Prințului. Vasile Gărdescu, silvicultorul din Moruzeni, este interpretat, cu o perfectă înțelegere a condiției personajului, de către Valentin Teodosiu. În rolul credinciosului om de încredere al Prințului, Costache, apare Gheorghe Dinică, o compoziție savuroasă. Mai joacă în film, printre alții, Imola Kézdi, Vlad Zamfirescu, Marina Procopie, Florin Zamfirescu, Daniela Nane, Dan Puric, Alina Chivulescu, Cristian Șofron. Firește, „partea leului” – sau, mai corect, ... a ghepardului – aparține lui Sergiu Nicolaescu, pentru care filmul – și ca regizor, și ca scenarist și ca interpret – este și o „privire în oglindă”. Atmosfera de epocă, culorile sentimentale ale filmului, ca și cele două planuri temporale distincte ale intrigii, sunt marcate cu talent și inspirație, de un prestigios director de imagine, Florin Mihăilescu, revenit, la rându-i, pe ecrane, după o destul de lungă absență.  Regizorul Sergiu Nicolaescu a rămas foarte activ în deceniul împlinirii a 80 de ani de viață, realizând încă patru lung metraje. Filmul 15 (2005), scris de regizor împreună cu D.R.Popescu, este un omagiu adus revoluției române de la Timișoara din decembrie 1989, și, totodată, evocarea unor întâmplări dramatice petrecute atunci. O ziaristă franceză, sosită în țara noastră în decembrie 2004, cu misiunea de a scrie, pentru un ziar parizian, despre România, la 15 ani de la Revoluție, va scrie, totodată, despre destinul unui copil născut în urmă cu 15 ani, în condiții dramnatice, dar în aceșași timp cu libertatea, la Timișoara. O distribuție cu nume de atracție servește filmul, printre interpreți fiind Eugenia Bosânceanu, Florin Chiriac, Constantin Cotimanis, Ion Dichiseanu, Vladimir Găitan, Cristian Iacob, Valentin Voicilă, Şerban Ionescu, Ion Lupu, Ioana Moldovan, Maia Morgenstern, Daniela Nane, Mihaela Rădulescu. Prin filmul Supravieţuitorul (2007) revine în actualitatea anilor ’70 din veacul trecut personajul legendar al comisarului Moldovan, lansat de Sergiu Nicolaescu în „policier”-urile politice de altădată. Acțiunea noului film se desfășoară pe trei paliere temporale: la sfârșitul anilor ’70 („undeva în Europa”, unde au loc niște spectacole de „ruletă rusească”, la care participă, ca invitat special, comisarul Moldovan de odinioară, în prezentul acțiunii un bătrânel bonom și nostalgic, pus totuși – de el însuși –  să zburde pe acoperișuri), în  Bucureștiul interbelic (pe vremea lui Zavaidoc) și într-o închisoare comunistă din „obsedantul deceniu” (unde, aflăm acum, comisarul Moldovan și-a petrecut câțiva ani din viață). În luna mai 2009, Sergiu Nicolaescu propunea spectatorilor un film mai special, Carol I, în care evoca ultimul an (1914) din domnia iulustrului monarh, după ce, cu decenii înainte, vorbise despre același personaj în perioada războiului pentru independență. Filmul din 2009 include, în flash-back-uri, secvențe din filmul anterior, Pentru patrie, cu actori care nu mai sunt (unii, de mult) ca Amza Pellea, George Constantin, Emanoil Petruț, Silviu Stănculescu, Ilarion Ciobanu, sau cu personajul titular la vârste mult mai tinere, interpretat de același Sergiu Nicolaescu. Regizorul împlinea 80 de ani în anul premierei filmului următor, Poker (aprilie 2010). Încă o dată, Sergiu Nicolaescu a arătat că se descurcă binișor și în lumea comediei cinematografice, de data aceasta pe un scenariu cu nerv satiric al lui Adrian Lustig, și cu o distribuție de elită, din care au făcut parte Horațiu Mălăele, Valentin Teodosiu, George Mihăiță, Vladimir Găitan și dezinvolta Jojo, pe numele ei adevărat Cătălina Grama...

    autor: Călin Căliman
Articole Toate articolele
Despre noi
Istoria Filmului Românesc este un proiect al Asociaţiei Kinofest.
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt  20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.

Manager proiect: Valentin Partenie