Replica unor cineaști din „vechea gardă”

Au re-devenit activi în acest deceniu și câțiva cineaști din „vechea gardă”. Ne vom referi în acesr capitol doar la unii dintre ei și, prin forța lucrurilor, ne vom întoarce la primii ani ai mileniului III. Reghizorul Savel Stiopul, de pildă, la 75 de ani, realiza, pe un scenariu propriu, un film ambițios, Proprietarii de stele (cu premiera în octombrie 2001), în care încerca să vorbească nu numai despre povestea de dragoste și supraviețuire a unei tinere inginere, ajunsă șomeră în anii dureroasei noastre „tranziții” postdecembriste, ci încerca să portretizeze însăși societatea românească de la granița mileniilor, degringolada morală a vieții noastre celei de toate zilele. Intenții, cum spuneam, ambițioase, traduse în film – cel puțin parțial – datorită unor actori „cu nume”, precum Dan Bittman, Monica Anghel, Adriana Trandafir, Monica Ghiuță, sau chiar cu „nume de marcă” precum Pierre Henri Deleau, care ajută debutul tinerei Heliana Popa în rolul principal. A fost, practic, ultimul film al regizorului Savel Stiopul, care avea să-și încheie trecerea prin această lume, la 81 de ani, în octombrie 2007.   Regizorul Mircea Mureșan își continua cariera cinematografică cu divertismentul Sexi Harem Ada Kaleh (cu premiera în octombrie 2001), o continuare a filmului anterior (A doua cădere a Constantinopolului), motiv pentru care comentatori mai hâtri i-au zis filmului „a treia cădere a Constantinopolului”, multe personaje și interpreți fiind luați de acolo (printre ei, Jean Constantin – același Ismail –, dar și cu nume noi, nu de alta, dar Ismail își descoperă un „fiu rătăcitor”, Gicu (interpretat de Ștefan Bănică jr.), printre noii veniți înscriindu-se și Rona Hartner, Tamara Buciuceanu-Botez, Ileana Stana Ionescu, Mihai Fotino. Cariera regizorului Mircea Mureșan avea să continue tot cu o „pată de culoare”, filmul Azucena – Îngerul de abanos (cu premiera în 2006), o poveste nefericită de dragoste între un tânăr locotenent de grăniceri de pe malul Prutului și o frumoasă fiică de bulibașă, țiganca Azucena, un film servit de „atracții interpretative” variate și de „monștri sacri” (notăm doar câteva nume din distribuție: Alin Panc, Diana Munteanu, Nicoleta Luciu, Olimpia Olari, Alexandru Bindea, Andreea Doinea, Șerban Ionescu, Ștefan Sileanu, Valentin Teodosiu, Cesonia Postelnicu). Și regizoarea Malvina Urșianu și-a adăugat un titlu nou în impresionanta sa „filmografie de autor”, filmul Ce lume veselă! (cu premiera în martie 2003), cu Tamara Crețulescu în rol central (actriță care a preluat, după  Silvia Popovici și Irina Petrescu, rolul „interpretelor de suflet” pentru Giocondele fără surâs din filmele atât de auto-biografice ale Malvinei Urșianu). Actrița dă viață unei femei aflate la o vârstă respectabilă, Maria Șerban, medic oculist, divorțată, care trăiește o experiență inedită de dragoste cu un pacient, Dan, un pictor talentat, divorțat la rându-i, dar mult mai tânăr decât ea (interpretat de Florin Piersic jr.). Relația se va încheia repede, după ce Maria își dă seama că între ea și Dan este o diferență ca între mamă și fiu, dar și după apariția în cadru a fostului soț al Mariei (Eusebiu Ștefănescu) și a nostimei Bi Gi (interpretată de Tania Popa). Noua Giocondă fără surâs este fericită, însă, că a rămas însărcinată. Filmul dezvoltă, prin personajul Alexandru Șerban, unchiul Mariei (interpretat de Ion Niciu), o altă temă familiară Malvinei Urșianu, personajul respectiv aparținând unei vechi familii boierești, deposedată de averile ei în anii regimului comunist, și fiind „asediat” astăzi, de noii parveniți, care vor să-i fure tot ce i-a mai rămas, chiar și numele.  Dintre cineaștii cu experiență reveniți pe platouri în acest deceniu este cazul să-l amintim și pe Dinu Tănase, cu filmul Damen Tango (lansat în luna mai 2004), un film cu o construcție destul de complicată a scenariului – atipic pentru cei doi autori, Radu F. Alexandru și Dinu Tănase, pentru că nu aflăm în el nicio „tresărire” politică! –, desfășurat pe planuri temporale distincte, care alternează, la distanță de nouă ani, dus și întors, include și secvențe onirice, și „lovituri de teatru”, și înscenări, și rezolvări „morale”, cu personaje principale puternice (doi profesori universitari), interpretate de Maia Morgenstern și Horațiu Mălăele, dar și cu Andreea Bibiri, Mihai Călin, Cici Caraman, Zoltan Butuc, Valentin Voicilă și fetița Naomi Gutman în distribuție. După 16 ani de la lung metrajul de ficțiune anterior, Cristina Nichituș a revenit pe ecrane în 2006 cu un film sub media creațiilor de până atunci, Și totul era nimic, povestea unui manelist, nimeni altul decât...Adrian Abdullah Țâțădemâță,un manelist care pictează biserici (interpretat de Ovidiu Lipan Țăndărică), dar moare prematur, drept pentru care doamna colonel Loredana (Magda Catone) declanșează o anchetă, iar noi descoperim că două femei l-au iubit pe răposat, una rea (Cătălina Mustață) și una bună (Anca Sigartău). Nu insistăm, menționăm doar faptul că, la premieră, filmul a beneficiat în presa bucureșteană (ziarul „România liberă” și revista „Dilema Veche”) de pamflete, nu de cronici. Un singur film a lansat, în acest deceniu (tot în 2006),  regizorul Geo Saizescu, Păcală se întoarce, cu Denis Ștefan în rolul titular, cu Sebastian Papaiani (devenit tatăl lui Păcală), cu Anemona Niculescu (Tândala, devenită Păcăliță), cu Adriana Trandafir (țiitoarea tatălui) și cu Valentin Teodosiu (Răspopitul).  După mulți ani de absență pe marile ecrane, a revenit, spre sfârșitul deceniului, și Stere Gulea, cu un film influențat de „magia filmului tânăr”, Weekend cu mama (cu premiera în martie 2009), cu Adela Popescu, Medeea Marinescu (ajunsă la vârstă de mamă!), Tudor Aaron istodor, Ion Sapdaru, Andi Vasluianu, Răzvan Vasilescu (și chiar cu Mara Grigore, care i-a înfrumusețat filmele din anii ’90, de data asta în rol fugitiv) în distribuție. Despre regizorii din vechea gardă mai activi în acest deceniu vom vorbi în capitole separate.

autor: Călin Căliman