site în construcție
  • Peisaj cinematografic, după victoriile  internaționale ale „filmului tânăr”

    Peisaj cinematografic, după victoriile internaționale ale „filmului tânăr”

    După cum am văzut în capitole anterioare, tânăra generație de cineaști români  a câștigat bătălii importante în anii 2000, atât pe frontul național cât și pe fronturi internaționale, filmul românesc  pătrunzând în conștiința unor mari festivaluri cinematografice ale lumii. Care este peisajul filmului național după spectaculoasele bătălii câștigate? Înainte de a ne referi la anul cinematografic 2008 – un an, i-am zice, de recul al cinematografiei naționale –, două-trei vorbe despre două-trei „restanțe” din anul 2007, două „debuturi întârziate” și încă o intrare în lumea filmului de lung metraj. „Stagiunea de toamnă” a anului cu „Palme d’Or” românesc la Cannes a fost deschisă cu un debut întârziat,  nedecis, al Cristinei Ionescu, regizoarea filmului După ea, pe un scenariu de Lia Bugnar, povestea unei obsesii erotice, pe care un tânăr (Dragoș Bucur) o face pentru o prea-frumoasă necunoscută (prea-frumoasa Valentina Pelinel). Tot un debut întârziat a fost și acela al regizorului Gheorghe Preda (o certă promisiune din anii studenției), cu filmul Îngerul necesar, povestea unei alte obsesii, „nevoia de îngeri” i-am spune, personajul din prim plan fiind o compozitoare și pianistă care-și trăiește viața „departe de lumea dezlănțuită”, locuința ei fiind, cum singură o spune, „ca o cazemată imensă, aseptică, luminoasă și albă”. Modul de viață al eroinei este întrucâva  tulburat de apariția în viața ei a unui „om din umbră” (care-i dăruiește nu numai flori, ci și...un clavecin, pe care fata îl zărise într-un magazin de antichități), un personaj despre care nu aflăm nimic altceva decât că este, cum o spune și titlul, „îngerul necesar”. Cam acesta este filmul, cu un rol ofertant pentru Anca Florea. A ajuns la lung metraj și un regizor foarte tânăr, „încă necopt” (am zice), Radu Potcoavă, cu Happy End, un film despre generația sa, pornit de la un scenariu cam incoerent și simplist, axat pe o anchetă prilejuită de moartea unei eleve: accident, sinucidere sau crimă? Multe filme modeste în anul următor: Un acoperiș deasupra capului de Adrian Popovici (martie 2008), Poveste de cartier de Theodor Halacu-Nicon (mai 2008), Dincolo de America de Marius Th. Barna, pe un scenariu de Eugen Șerbănescu (septembrie 2008), Dragoste pierdută de Petre Năstase (octombrie 2008). Doar vreo trei din filmele anului 2008 au vădit ambiții artistice superioare. Întâi, Boogie de Radu Muntean  (septembrie 2008), un film despre tânăra generație contemporană, cu Dragoș Bucur, Anamaria Marinca, Mimi Brănescu și Adrian Văncică. Apoi, Nunta mută (noiembrie 2008), debutul regizoral – la 56 de ani – al actorului Horațiu Mălăele, o tragi-comedie petrecută în primăvara anului 1953, când antrenul unei nunți rurale românești este zguduit de o veste care a zguduit din temelii omenirea: ilustrul generalissim Iosif Visarionovici Stalin și-a dat duhul; printre interpreți, o actriță „de viitor” în rolul miresei: Meda Victor. În sfârșit, Elevator de George Dorobanțu, un film cu numai două personaje, rămase prizoniere într-un lift, doi tineri la vârsta primei iubiri, interpretați de Iulia Verdeș și Cristi Petrescu. Dar marele film al anului rămâne, desigur, Restul e tăcere de Nae Caranfil, despre care s-a vorbit pe larg într-un capitol anterior, deci definiția corectă a anului cinematografic 2008 ar putea suna cam așa: „un an de recul, dar cu o capodoperă”. Mai omogen s-a dovedit anul cinematografic 2009, care a început cu primul lung metraj de ficțiune semnat Anca Damian, Întâlniri încrucișate (cu premiera în ianuarie 2009), un film alcătuit din trei povestiri cu personaje centrale ale căror destine se intersectează (un prezentator de radio, un proxenet eliberat din închisoare și directoarea închisorii, personaje interpretate de Mimi Brănescu, Andi Vasluianu și Oxana Moravec). La scurt timp după aceea a intrat promițător în lumea filmului de lung metraj și Adrian Sitaru cu filmul Pescuit sportiv  (februarie 2009), filmat de Adrian Silișteanu, cu Maria Dinulescu, Adrian Titieni și Ioana Flora în distribuție. Un cuplu de amanți, el – celibatar, ea-familistă vor să-și petreacă o frumoasă zi de vară „la iarbă verde”, numai că pe drum ei accidentează cu mașina o tânără, de fapt o prostituată de pe „centură” (interpretată de Maria Dinulescu), un personaj seducător care joacă rolul „destinului” în viața cuplului. De la primele lor filme, așadar, regizori precum Anca Damian și Adrian Sitaru s-au integrat în primele rânduri ale „noului val” românesc. La fel au stat lucrurile și cu Radu Jude și cu filmul său Cea mai fericită fată din lume (mai 2009), eroina titulară fiind o tânără liceană din provincie, câștigătoarea unei mașini la un concurs al unei firme de răcoritoare (interpretată de Andreea Boșneag, o adevărată revelație actoricească), venită  cu părinții la București să-și incaseze premiul și să filmeze „testimonialul”, un mic clip care va însoți reclama respectivă a firmei. Visul de fericire al eroinei se transformă, însă, încetul cu încetul, într-un coșmar: agresată permanent de echipa de filmare (cu Șerban Pavlu pe post de regizor isteric și cu Andi Vasluianu ca operator țâfnos și încrezut), de proprii părinți (Vasile Muraru, un tată autoritar și cam mitocan, și Violeta Haret-Popa, o mamă supusă), fericita premiantă devine victima unui concurs de împrejurări nefericite. Printre evenimentele anului cinematografic se înscrie  și revenirea pe ecrane a regizorului Corneliu Porumboiu, cu filmul Polițist, adjectiv (iulie 2009), al cărui director de imagine, performant încă o dată, este Marius Panduru.  Un tânăr polițist, Cristi, anchetează un caz să-i spunem minor (un licean este suspectat că oferă colegilor hașiș), dar are o dilemă morală majoră, ezită să organizeze un „flagrant” pentru a-l demasca pe tânărul urmărit pas cu pas, deoarece nu vrea să-i pericliteze viitorul. Filmul include o secvență absolut antologică, ședința dinspre final, cu dialogul dintre Cristi (Dragoș Bucur) și șeful său, Anghelache (Vlad Ivanov), cu Dicționarul Explicativ al Limbii Române pe masă, un punct culminant al demersului moral incisiv din Polițist, adjectiv. O „pată de culoare” în repertoriul anului cinematografic a fost filmul în două serii Amintiri din epoca de aur (septembrie-octombrie 2009), un film colectiv de scheciuri, al cărui autor moral este, de fapt, Cristian Mungiu, care declara, de altfel, la premieră: „Cu acest film am vrut să recuperez umorul care ne-a permis să supraviețuim în timpul comunismului”. Două alte importante debuturi ale deceniului au fost Francesca (octombrie 2009) de Bobby Păunescu, cu Monica Bârlădeanu și Luminița Gheorghiu în distribuție, și Cealaltă Irina de Andrei Gruzniczki, cu premiera în aceeași lună, un film despre dragoste și încredere, dar mai ales despre jocul înșelător al aparențelor, al cărui director de imagine este Vivi Drăgan Vasile. Tot atunci, spre sfârșitul anului 2009 au ajuns pe ecrane câteva coproducții, despre care vom vorbi în capitolul următor.

    autor: Călin Căliman
Articole Toate articolele
Despre noi
Istoria Filmului Românesc este un proiect al Asociaţiei Kinofest.
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt  20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.

Manager proiect: Valentin Partenie