site în construcție
  • Întoarcerea lui Vlad Păunescu

    Întoarcerea lui Vlad Păunescu

    Printre evenimentele marcante ale anului cinematografic românesc s-a numărat în 2015, la loc de frunte, și întoarcerea lui Vlad Păunescu la creația cinematografică propriuzisă. Cu mulți ani în urmă, Vlad Păunescu se impunea printre cei mai valoroși operatori de imagine ai cinematografiei noastre prin creațiile imagistice din filme precum Concurs, Faleze de nisip, Dreptate în lanțuri de Dan Pița, Întoarcerea din iad și Flăcări pe comori de Nicolae Mărgineanu, Domnișoara Aurica și Cei care plătesc cu viața de Șerban Marinescu, Drumeț în calea lupilor de Constantin Vaeni.
    Când a renunțat la meseria de operator, după respectivele succese, am regretat foarte mult, chiar dacă Vlad Păunescu n-a părăsit lumea filmului, ba mai mult, a pus bazele celei mai importante Case de producție, „CastelFilm”, o societate cu sute de creații majore la activ. Iată că Vlad Păunescu, spre bucuria noastră, a revenit în 2015 la creația propriuzisă, ba mai mult, a devenit regizor de lung metraj, prin filmul Live.
    Este normal, cred, în aceste condiții, să considerăm întoarcerea lui Vlad Păunescu drept unul dintre principalele evenimente ale sezonului cinematografic românesc. Filmul Live este, în primă și ultimă instanță, povestea de viață a unei realizatoare TV, Ema, supranumită și „regina directului” (prima variantă de titlu a filmului), ea fiind autoarea unor emisiuni de investigații în direct. Această poveste de viață începe din copilăria personajului, când Ema avea doar vreo 10-12 ani și era o copiliță rătăcită în universul rece și deprimant al unui orfelinat. Singura rază de lumină în existența chinuită a personajului era sosirea mașinii de pâine, condusă de Iosi (Tudor Chirilă), tânărul șofer care aproviziona orfelinatul. Copilăria personajului, relația sufletească dintre fetița necăjită din orfelinat și șoferul mașinii de pâine constituie zona de forță a filmului, chiar dacă centrul de greutate tematică al filmului este, desigur, altul, filmul își propune să vornească, în primul rând, despre inițiativele civice ale ziaristei de investiga Ema, și, în speță, despre strădaniile ei, cu prețul propriei integrități, de a împiedeca extinderea unui parc eolian pe terenurile unor morminte scitice. Dar, repet, în secvențele de la orfelinat regizorul însuși se regăsește cel mai bine pe sine și izbutește secvențe de-a dreptul pasionante îndeoseni datorită faptului că în rolul Emei la 10-12 ani a descoperit o mică minune, pe Crina Tofan, o fetiță admirabilă, cu chip seducător și însușiri artistice surprinzătoare, captivante, care crează un personaj memorabil, antologic, realizând, zic, o performanță interpretativă supremă a anului cinematografic. De aici încolo, scenariul filmului își pierde concentrația și include rezolvări cel puțin discutabile. Acțiunea sare în perioada de peste ani, când Ema (devenită Rodica Lazăr, la rândul ei convingătoare) este ziaristă TV de investigații, numai că fostul șofer al mașinii de pâine a ajuns între timp un mare magnat (?!) și a devenit tatăl adoptiv al Emei (regizorul Vlad Păunescu mai face o greșeală, punându-l pe Tudor Chirilă în situația unei compoziții de vârstă cu baston). Demersurile civice ale Emei rămân plauzibile (chiar dacă trec prin faze exagerat de aventuroase), așadar putem considera că filmul își atinge principalele țeluri tematice. Oricum, în ciuda gafelor sale, filmul Live ne determină să salutăm încă odată, cu bucurie, întoarcerea pe platouri a lui Vlad Păunescu și să-i așteptăm în continuare creația regizorală.

    autor: Călin Căliman
Articole Toate articolele
Despre noi
Istoria Filmului Românesc este un proiect al Asociaţiei Kinofest.
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt  20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.

Manager proiect: Valentin Partenie