site în construcție
  • Nicolae Mărgineanu, cu „cadență de metronom”...

    Nicolae Mărgineanu, cu „cadență de metronom”...

    Întreaga carieră cinematografică a regizorului Nicolae Mărgineanu (de la debutul său în lung metraj din 1978) s-a constituit în „cadență de metronom”, premierele succedându-se, ritmic, aproape fără excepție, la distanțe de 2-3 ani una de alta. Această frecvență a premierelor s-a păstrat, în linii mari,  și în mileniul III. În noiembrie 2002 a fost lansat pe ecrane filmul său Binecuvântată fii, închisoare, pornit de la un scenariu de Nicolae Mărgineanu, Cătălin Cocriș și Tudor Voican, care, la rândul lor, porneau de la un roman cu mărturii autobiografice (și cu titlu omonim!) de Nicole Valéry-Grossu. În anii „obsedantului deceniu” stalinist, o tânără intelectuală era arestată pentru că făcuse parte dintr-un partid istoric. Personajul va străbate calvarul închisorilor comuniste, trecând prin situații dramatice, pline de risc, dar și de neprevăzut, supraviețuind, ca un generos semn al rezistenței împotriva opresiunii. În primă și ultimă instanță este un film pentru Maria Ploae, care își asumă, până în adânc de ființă, destinul personajului central, într-o distribuție de excepție, axată, prin forța lucrurilor, pe roluri feminine: Dorina Lazăr, Ecaterina Nazare, Victoria Cociaș, Maria Rotaru, Margareta Pogonat, Eugenia Maci, Cristina Tacoi, Eugenia Bosânceanu, Tamara Crețulescu, Emilia Dobrin... Încă o dată, operatorul de imagine Doru Mitran s-a dovedit un perfect creator de atmosferă, într-o echipă din care n-a lipsit compozitorul Petru Mărgineanu, scenograful Lari Ionescu, autoarea costumelor Ioana Albaiu și monteuza Dana Bunescu. Regizorul Nicolae Mărgineanu a mers mai departe, în ritmul său caracteristic, propunând în următorii șase ani încă două premiere. Întâi, Logodnicii din America (2007), un film scris de Eva Sîrbu, o autoare cu talent scriitoricesc și cu vocație scenaristică, afirmată, totuși, rar, în lung metrajul românesc (și mai frecvent în scurt metrajul documentar). Partitura scenaristică, provocatoare, vorbește despre ecourile vremii trecute în lumea contemporană, nu fără consecințe dramatice uneori. După cum o spuneau și spot-urile publicitare, Logodnicii din America este „un film despre dragoste, prietenie și trădare”. O familie bucureșteană cu existență tihnită (familie alcătuită din Radu, un fost pilot de cursă lungă, Sanda, o fostă stewardesă și fiica lor Irina), primește, la reședința din Snagov, vizita unei prietene, Maria, stabilită de mulți ani în Statele Unite ale   Americii, care sosește în țară cu fiul ei, Petru, cu mama ei și cu un amic de-al casei. Întâlnirea aceasta, după 20 de ani, a celor două prietene de odinioară, Sanda și Maria, conține și premisele unor situații conflictuale, care izbucnesc în crescendo, vizând, deopotrivă, descoperiri secrete de familie, dar și dezvăluiri mai speciale, privind, de pildă, dosarele de securitate ale personajelor. Tânăra Irina află stupefiată că Petru, de care s-a îndrăgostit subit și pe care-l considera „logodnicul din America” este, de fapt, un frate al ei,  cei doi „logodnici” au același tată, pe Radu, după cum o mărturisește Maria,  care trăise o idilă cu Radu înainte ca acesta să se însoare cu prietena ei, Sanda. Pe de altă parte, aflăm că, la rămânerea în străinătate a prietenei sale, Sanda a declarat, pentru a „salva” situația, că Maria a plecat din țară cu o misiune din partea Securității, fapt care a rămas consemnat în dosarele de securitate ca o pecete dură, neiertătoare. Într-un anume fel, deși acțiunea este plasată în actualitatea imediată, fondul conflictual este asigurat de „amintirile din epoca de aur”, amintiri care i-au preocupat și pe reprezentanții tinerei generații în filmele „noului cinema” românesc. Logodnicii din America este și un film „de actori”: Maria Ploae este Sanda, ea impune un personaj complex, cu ascunzișuri sufletești care ies treptat la lumină, Marcel Iureș (Radu) este convingător în rolul pilotului cu densă viață sufletească, Maria (Tamara Crețulescu) este o femeie cu o dramă personală marcată discret, fără ostentații, Monica Ghiuță este mama Mariei (a cărei inimă nu rezistă la șocul dezvăluirilor din jur). Două debuturi notabile, apoi, Oana Maria Mărgineanu (Irina) și Andrei Runcanu (Petru), și câteva „pete de culoare”, printre care Horațiu Mălăele (oaspetele din America). Amintim și un detaliu „tehnic”: filmul reunește, cu mic, cu mare, o exemplară familie de artiști. Alături de Nicolae Mărgineanu este, încă o dată, soția sa, Maria Ploae (Sanda), sunt  fiul său Petru Mărgineanu (devenit compozitor de bază al filmului românesc), fiica sa Ana Mărgineanu, o apreciată regizoare de teatru care a repetat cu actorii, fapt benefic pentru acest „film de actori”, fiul său Nicolae Mărgineanu jr.  (care debutează ca „sunetist”, alături de Călin Potcoavă și Florian Stoica), și fiica cea mai mică, Oana Maria Mărgineanu, aflată la ora debutului actoricesc în anul despărțirii de școală. Următorul „pas” al regizorului a fost filmul Schimb valutar (octombrie 2008), pornit de la un scenariu pe teme de reală actualitate al lui Tudor Voican. Se pare că acest film ar fi urmat să constituie lung metrajul de debut al lui Cătălin Cocriș, dispărut, însă, prematur, în 2004, pentru ca, ulterior, Tudor Voican, pornind de la o idee de Cătălin Cocriș (cu șmenari și bancnote false) să scrie scenariul, iar Nicolae Mărgineanu să regizeze filmul, cu o distribuție promițătoare, în care debutează, cu roluri principale, Cosmin Seleși și Aliona Munteanu, alături de Andi Vasluianu, Valentin Uritescu, Coca Bloos, Tatiana Yekel, Anca Sigartău, Adrian Titieni, Sandu Mihai Gruia...

    autor: Călin Căliman
     
Articole Toate articolele
Despre noi
Istoria Filmului Românesc este un proiect al Asociaţiei Kinofest.
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt  20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.

Manager proiect: Valentin Partenie