site în construcție
  • Nae Caranfil și Closer to the Moon

    Nae Caranfil și Closer to the Moon

    Mulți comentatori (printre care și cei care au acordat sau au stabilit premiile cinematografice naționale) au numit anul cinematografic românesc 2014, „Anul Caranfil”. Nu de alta, dar eminentul regizor Nae Caranfil a lansat pe piață, pornind de la o temă dificilă și riscantă, o adevărată capodoperă cinematografică, filmul Closer to the Moon. Această coproducție multiplă (România-S.U.A.-Italia-Polonia-Franța) este un film vorbit în engleză, cu o prestigioasă distribuție internațională, care și-a propus să evoce – într-o originală „cheie” tragi-comică – „marele jaf comunist” din secolul trecut, când, în vara anului 1959, un spectaculos atac asupra unei furgonete a Băncii Naționale a pus pe jar întreaga țară. Autorii jafului, identificați și condamnați la moarte, au fost obligați, înaintea executării pedepsei, să participe la o reconstituire filmată (în scopuri „educative”), să-și joace, așadar, fiecare, propriul rol în hold-up-ul efectuat (respectivul film documentar a și fost realizat, în regia lui Virgil Calotescu și cu imaginea lui Pantelie Tuțuleasa).   Povestea acestei reconstituiri cinematografice constituie, în fapt, subiectul admirabilei „comedii negre” realizate de Nae Caranfil, o poveste de-a dreptul captivantă, nu numai datorită elementelor reale  ale întâmplării de atunci, ci și datorită ingenioaselor ficțiuni la care a apelat regizorul-scenarist. Autorii hold-up-ului de odinioară încearcă, de pildă, să-i convingă pe spectatorii accidentali ai jafului că asistă, de fapt, la o filmare, așadar nu au niciun motiv să se impacienteze: ideea aceasta a regizorului-scenarist, literalmente genială, susține viguros cheia tragi-comică a narațiunii cinematografice din acest film original și inteligent, distins pe bună dreptate cu Premiul Gopo destinat celui mai bun film românesc al anului 2014. În total, Closer to the Moon a repurtat chiar nouă Premii Gopo, obținând, pe lângă premiul cel mai important,  și Premiul de regie și Premiul de scenariu (ambele, desigur, pentru Nae Caranfil), Premiul pentru imagine (Marius Panduru), Premiul pentru montaj (Cătălin Cristuțiu, Larry Madaras, Roberto Silvi), Premiul pentru cel mai bun sunet (Florin Tăbăcaru, Alexandru Dumitru, Marius Leftărache), Premiul pentru cea mai bună muzică originală (compozitorul Laurent Couson), Premiul pentru costume (Doina Levintza) și Premiul pentru machiaj și coafură (o întreagă „echipă”, de patru autoare). Cum spuneam, filmul a beneficiat și de o reputată distribuție internațională, cu Vera Farmiga (Alice), Mark Strong (Max Rosenthal), Harry Lloyd (Virgil), prntre interpreții români fiind, alături de  alții, Monica Bârlădeanu, Anghel Damian, Ionuț Grama, Radu Banzaru, Corneliu Ulici. Bazându-se pe un scenariu de mare originalitate, care sfidează, pur și simplu, tabu-uri privind rememorarea obsedantului deceniu al anilor ’50 din veacul trecut, regizorul a realizat un film performant în primul rând datorită modului senin de tratare a unui „subiect încruntat”. Ne-am îngădui să cităm, aici, opinia despre film a talentatului critic de film clujean Ioan-Pavel Azap, tocmai pentru că ni se pare foarte inspirată și aproape de adevăr: „este un film pur și simplu frumos, splendid,  un film pentru un public pe cale de dispariție (sau, mă rog, „enclavizat”), publicul sălii de cinema”. Au fost spectatori care s-au întrebat ce semnificație are titlul englezesc al filmului.  De ce se numește filmul Closer to the Moon? Simplu: pentru că tocmai în zilele jafului bucureștean omenirea ajungea „mai aproape de lună” și un important șlagăr internațional, intitulat chiar așa, saluta momentul.

    autor: Călin Căliman
Articole Toate articolele
Despre noi
Istoria Filmului Românesc este un proiect al Asociaţiei Kinofest.
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt  20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.

Manager proiect: Valentin Partenie