Lucian Pintilie, Niki & Flo

Regizorul Lucian Pintilie și-a îmbogățit și el, în mileniul III, cu titluri reprezentative, filmografia sa performantă. Întâi, După-amiaza unui torționar (cu premiera în iunie 2002), un film în care a pornit de la romanul „Drumul Damascului” de Doina Jela (îndepărtându-se destul de mult), schițând portretul unui personaj odios, identificat de o jurnalistă și un profesor, aflați în căutarea unui subiect pentru un reportaj de tip „memorialul durerii”. Respectivul personaj  (cu nume predestinat, Franț Țandără), fost „copil de trupă” și vagabond, iar după război, deținut politic, și, apoi, torționar, își rememorează viața, un lung șir de nevolnicii și atrocități, portretul său fiind fixat în aqua forte de Gheorghe Dinică, într-un rol major al prestigioasei sale cariere interpretative, distribuția cuprinzând încă un actor uriaș, Radu Beligan, în rolul Profesorului, și mulți alți interpreți cu forță de convingere precum Ioana Ana Macarie (jurnalista), Coca Bloos (Oarba, soția lui Țandără), Dorina Chiriac (Dunia/Femeia comisar), Florin Roată (tatăl lui Franț), și copiii Marius Radu (Franț, copil) și Loredana Ștefan (sora lui Franț). Iese în evidență, prin reconstituirile de atmosferă ale flash-back-urilor, directorul de imagine Călin Ghibu și, deasemenea, scenografa Gloria Papură, care a personalizat ambianța căsuței cu stupi de albine de lângă Giurgiu unde-și duce viața tristul personaj din filmul regizorului Lucian Pintilie. La distanță de un an și jumătate, regizorul a fost prezent din nou pe ecrane, de data asta cu Niki Ardelean, colonel în rezervă (cu premiera în ianuarie 2004), un film căruia francezii i-au zis mult mai simplu, Niki & Flo. Un alt actor uriaș, Victor Rebengiuc, spune povestea colonelului Niki Ardelean, un militar de carieră trecut în rezervă, căruia de curând i-a murit băiatul (în împrejurări absurde) și se împacă greu cu viața lui actuală, existând și o permanentă rivalitate între el și cuscrul său, vecinul Florian Tufaru, zis și Flo (interpretat de Răzvan Vasilescu), un personaj autoritar și cam absurd, care vrea tot timpul (și în fața oricui) să-și impună propriul punct de vedere. În finalul surprinzător al filmului, cu calmul său imperturbabil, disciplinat și cumpătat cum îi este felul, colonelul Niki Ardelean își lichidează, cu o lovitură de ciocan în creștet, „rivalul”. Cum o spune și regizorul, filmul „povestește o crimă inexplicabilă”, dar „clocotul interior” al personajului care acumulează (cel puțin din punctul lui de vedere) umilință după umilință din partea vecinului, este o realitate explicabilă, în măsură să pună într-o lumină particulară surprinzătorul gest final al protagonistului.  Scenariul acestui film este semnat de un cuplu prestigios al „noului cinema” românesc, Cristian Puiu-Răzvan Rădulescu, fapt semnificativ pentru creația cinematografică a regizorului Lucian Pintilie, care a optat pentru un asemenea „punct de pornire” al filmului său. N-am merge mai departe fără a sublinia bucuria colonelului Ardelean la auzul melodiei din filmul Veronica, cu vocea Margaretei Pâslaru, și n-am încheia fără a aminti alți interpreți marcanți ai filmului, Coca Bloos (soția colonelului), Micaela Caracaș (soția lui Flo), Șerban Pavlu (ginerele colonelului), Dorina Chiriac (fata colonelului). Din echipa de filmare au  făcut parte și directorul de imagine Silviu Stavilă, scenograful Daniel Răduță, autoarea costumelor Ioana Albaiu, inginerii de sunet Silviu Camil și Anușavan Salamanian, monteuza Nita Chivulescu. Întru câtva surprinzător a fost următorul film al regizorului Lucian Pintilie, Tertium non datur (2006), nu de alta, dar cu vreo șapte ani în urmă, regizorul Nicolae Mărgineanu realizase și el o ecranizare valoroasă a cunoscutei povestiri de Vasile Voiculescu „Capul de zimbru”. Filmul lui Lucian Pintilie, în care joacă, din nou, Victor Rebengiuc, alături de Bogdan Stanoevici, Cornel Scripcaru, Sorin Leoveanu, Tudor Aaron istodor poartă, totuși,  marca stilistică a regizorului, și întreține viguros suspansul din proza „polițistă” a ilustrului poet și prozator.

autor: Călin Căliman