site în construcție
  • Două prime întâlniri și o despărțire...

    Două prime întâlniri și o despărțire...

    Printre evenimentele anilor cinematografici românești 2012 și 2013 s-au numărat două debuturi mai speciale, și un „film de adio”... Un debut așteptat de mai multă vreme a fost acela al încă tânărului regizor Valentin Hotea (care își anunțase talentul de pe vremea filmelor „de Institut”), cu primul său lung metraj, Roxanne, un film prezentat în premieră spre sfârșitul anului 2013. Neîndoios, Valentin Hotea a intrat „cu dreptul” în lumea filmelor de lung metraj, Roxanne este o dramă de familie tratată de regizor cu multă dăruire sufletească, cu un dezvoltat simț al detaliului psihologic. Acțiunea filmului se petrece în anul 2009, dar premisele intrigii s-au pus cu două decenii înainte. Este vorba, practic, despre viața unui bărbat de 38 de ani, Tavi Ionescu, angrenat  într-un trai destul de rutinier (el împărțindu-și viața între grafica pe calculator, o mamă cam bolnavă și o iubire de „ultimă oră”), dar a cărui viață se complică, în momentul în care – cercetândându-și  dosarul de securitate – află că ar putea fi tatăl unui băiat de 20 de ani, Victor, rodul unei iubiri cu o fostă colegă de liceu, Roxana. Bântuit de fantoma paternității, Tavi (Șerban Pavlu) încearcă să afle adevărul, reconstituind întâmplările vieții de altădată, împreună cu fosta colegă de liceu, Roxana (Diana Dumbravă), căsătorită între timp cu Sandu (Mihai Călin) și mamă a trei copii, intrând în legătură și cu Victor (Anghel Damian), fiul cel mare al Roxanei. Printre meritele esențiale ale regizorului debutant este și acela al distribuirii într-un rol generos (mama lui Tavi) a unei mari actrițe cam uitate, Valeria Seciu, distinsă, de altfel, la Premiile UCIN cu Premiul de interpretare feminină (rol secundar). Din distribuția filmului mai fac parte Adrian Văncică (Crețu, un fost coleg de liceu), Corina Moise (prietena lui Crețu), Cristian Bota (prietenul lui Victor), iar printre colaboratorii regizorului-scenarist s-au numărat co-scenarista Ileana Muntean, operatorul de imagine Alexandru Sterian, monteurul Eugen Kelemen.  Tot în toamna anului 2013  s-a petrecut și debutul-surpriză al regizorului Toma Enache, cu „filmul de suflet” Nu sunt faimos, dar sunt aromân, povestea emoționantă a unui alter-ego, regizorul aromân Toni Caramușat, care și-a dedicat întreaga existență aflării unor adevăruri fundamentale despre etnia sa. Filmat în multe țări ale lumii – unde există comunități de aromâni –, chiar și dincolo de ocean, locuri prin care personajul principal încearcă să dea de urma unui personaj legendar, Armânamea, deținătoarea tainelor neamului său, filmul, prezentat în toate țările prin care au trecut filmările, a fost multipremiat și s-a bucurat de o bogată carieră internațională. Primarul New Yorkului, de pildă, după proiecția filmului în metropola americană, a proclamat ziua de 5 iunie  drept „Ziua mondială a prezervării culturii armânești”. Scenariul acestui prim film vorbit în limba aromână este semnat de Adrian Conerth, Carmen Dirvariu și Toma Enache, așadar putem spune fără teama de a greși că filmul lui Toma Enache, care este regizor, co-scenarist și principal interpret (în rolul regizorului Toni Caramușat) este un „film de autor”, mai ales pentru că povestea regizorului din film seamănă consistent cu propria poveste de viață. Mai joacă în film Linda Taylor (Armânamea), Lică Gherghilescu-Tanasoca (Tanasi Caramușat, tatăl regizorului din film), Sorin Șaguna (Ianis), Rudy Rosenfeld (interpretul ideal al unui personaj atașant, Iorgu), Teodora Calagiu Garafi (Haida), Camelia Sapera (Tana), Constantin Florescu (pilotul), Geo Dinescu (Vanghea), Nicu Baturi (căpitanul Tega). Pe lângă aceste două îmbucurătoare întâlniri regizorale (Valentin Hotea și Toma Enache), finalul de an 2013 a marcat și o tristă despărțire: s-a stins din viață, la capătul unei scurte dar grele suferințe, regizorul Geo Saizescu, al cărui lung metraj „de adio”, Iubire elenă, avusese premiera  în primăvara anului anterior. Pentru regizorul care și-a dedicat întreaga carieră comediei cinematografice, ultimul lung metraj a constituit o excepție, a fost o dramă sentimentală, scrisă de un bun prieten al regizorului, dramaturgul grec Kostas Asimakopoulos, și conține o emoționantă poveste de dragoste, de viață și de moarte, desfășurată pe două planuri temporale: o poveste se desfășoară în Elada și Italia secolului XIX – este povestea de viață și de moarte a unei ilustre pictorițe, Eleni Altamoura, care a sfidat cutumele epocii –, cealaltă poveste se petrece în Grecia contemporană, și are drept protagoniști pe Beatrice, deținătoarea  ultimului tablou al artistei de odinioară, și pe criticul de artă Filipo. Simțind, parcă, faptul că se află în fața unui „film de adio”, regizorul Geo Saizescu și-a distribuit în acest film întreaga familie: nora sa, Georgiana Saizescu, este Eleni Altamoura, fiul său, Cătălin Saizescu  este fratele pictoriței de odinioară, copiii acestora, Maria Saizescu și Matei Saizescu (cărora regizorul Geo Saizescu le spunea, cu mândrie de bunic, „Maria bucuria” și „Matei-floare de tei”) sunt copiii Elenei Altamoura, ba chiar, la o masă de restaurant, o recunoaștem și pe Avi Saizescu, soția regizorului.  Mai joacă în film Maia Morgenstern (Beatrice), Mircea Rusu (Filipo), Eusebiu Ștefănescu (tatăl pictoriței), Ileana Stana Ionescu (mama pictoriței), Adrian Păduraru (soțul pictoriței), Al G Croitoru (un preot italian)...Cu Geo Saizescu a murit un întreg anotimp al cinematografiei naționale...  

    autor: Călin Căliman
Articole Toate articolele
Despre noi
Istoria Filmului Românesc este un proiect al Asociaţiei Kinofest.
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt  20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.

Manager proiect: Valentin Partenie