Cristi Puiu și Aurora
Filmul regizorului Cristi Puiu Aurora a fost considerat – cum au spus-o și Premiile Gopo din 2012 – filmul românesc al anului 2011, el primind atât premiul pentru cel mai bun film cât și premiul pentru cea mai bună regie și premiul pentru cel mai bun scenariu...Prin cel de al treilea lung metraj al său, Aurora (după Marfa și banii, și după Moartea domnului Lăzărescu, filmul care a declanșat, practic, ofensiva „noului cinema” românesc), regizorul Cristi Puiu încearcă – nu numai din punct de vedere cinematografic – altceva decât tot ceea ce făcuse până atunci: filmul este un „thriller” de trei ore, al cărui erou este un produs al alienării urbane dintr-o realitate tulbure, a unei nesfârșite tranziții spre nicăieri, cum este aceea a României contemporane la ora desfășurării intrigii. Filmul devine, astfel, portretul unui criminal ieșit din tipare (am zice, chiar, „autoportretul unui criminal ieșit din tipare”, deoarece Cristi Puiu își asumă și interpretarea rolului principal din film, încercând să se identifice cu acesta, și, parțial, reușind), un criminal ieșit din tipare pentru că este autor a patru crime, una mai spectaculoasă și mai stranie decât alta. Dar iată și un mic fragment din „cronica de premieră” publicată de Dana Duma în săptămânalul de cultură „Clipa”: „Fidel obsesiei sale de a aduce pe ecran povești relatate aproape în timp real, cineastul urmărește 36 de ore din viața lui Viorel, un inginer de 42 de ani, recent divorțat, acele ore când sentimentul eșecului devine atât de apăsător încât ajunge să ucidă”...Directorul de imagine Viorel Sergovici și autorul montajului Ioachim Stroe l-au însoțit pe regizor în acest demers cinematografic ieșit din comun, în care Cristi Puiu și-a adjudecat, cum spuneam, și rolul principal, printre ceilalți interpreți reîntâlnind-o, în secvența anterioară finalului, pe Luminița Gheorghiu, în rolul Mioarei Avram, principalul personaj feminin din Moartea domnului Lăzărescu, personajul fiind surprins acum în universul său casnic, dar având din nou atribuții de ocrotitoare, ea fiind vecina care va avea grijă de fetița protagonistului damnat. Mai joacă în film, printre alții, Catrinel Dumitrescu (superbă, în rolul unei gospodine, ale cărei cuțite de bucătărie anunță, parcă, crimele din acea casă), Valeria Seciu, Clara Vodă, Valentin Popescu, Alina Grigore și Gelu Colceag.
Dacă despre Moartea domnului Lăzărescu s-a spus că este vorba despre „cronica unei morți anunțate”, despre Aurora s-ar putea spune că este „cronica unor crime anunțate”. În interpretarea și în regia lui Cristi Puiu, Viorel este un personaj deosebit de complex, care își premeditează cu minuție și exactitate inginerească acțiunile, fiecare mișcare, fiecare gest; dar crimele sale nu trebuie interpretate ca o tardivă reglare de conturi (cu foștii socri, cu judecătorul care a pronunțat divorțul, cu societatea) ele – așa cum o spunea un comentator – „încearcă să restaureze un sens într-o lume care și-a pierdut sensul”. Produs al unei societăți bolnave, personajul central al acestui film provocator – este vorba nu numai despre o provocare estetică, ci și de una morală! – nu este nicidecum un „caz patologic”, este un personaj care-și planifică riguros demersul justițiar, chiar dacă acțiunile sale sunt greu de înțeles, sau pot părea exhibiționiste (dar nu întâmplător, Viorel apare gol la duș, ca domnul Lăzărescu în clipa „marii treceri”, este acesta un semn al relației derizorii dintre ființa umană și „marea soartă”). De altfel, avertismentul protagonistului că nu va fi înțeles se adresează, de fapt, nu numai polițiștilor, în finalul filmului, ci și spectatorilor, în general, și chiar criticilor, în particular.
Chiar dacă nu atinge concentrația moral-filosofică a unui film precum Moartea domnului Lăzărescu, cel de al treilea lung metraj al regizorului Cristi Puiu, Aurora – de fapt o coproducție România-Franța-Elveția-Germania – consolidează structura „noului cinema” românesc, lărgindu-i orizontul tematic și stilistic.
autor: Călin Căliman
’’Intre... citeste tot
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt 20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.
Manager proiect: Valentin Partenie