Alți regizori și alte filme din deceniul 8 (II)

În perioada noastră de referință, regizorul Andrei Blaier a realizat întâi filmul Pădurea pierdută (martie1972), după un scenariu de Mihnea Gheorghiu: o dramă petrecută, în anii celui de al doilea război mondial, într-un sat dunărean, cu Ilarion Ciobanu și Cornel Patrichi în fruntea distribuției. După acest film, Andrei Blaier a revenit pe ecrane cu cel mai valoros film de actualitate al timpului, Ilustrate cu flori de câmp (februarie 1975), primul său film de autor. Regizorul își schimbă și unghiul de vedere în prospectarea realității, apropiindu-se de fapte cotidiene cu mai mare impact social, vădind un acuzat spirit cetățenesc. Experiența tragică de viață pe care o parcurge tânăra eroină (interpretată cu discreție de Carmen Galin) este rezultanta unor practici și mentalități anacronice, reflexul unei atitudini de dispreț și de sfidare față de valorile morale. În ciuda titlului său poetic, filmul lui Andrei Blaier este un „insectar” în care sunt fixate tipuri și ticuri nocive, cărora actori de clasă ca Draga Olteanu Matei, Eliza Petrăchescu, Gheorghe Dinică le conferă o autenticitate teribilă, înfricoșătoare, pentru că ajung să se confunde cu personaje reale ale mahalalei noastre. În această lume odioasă, personajul pur, delicat, desenat cu sinceritate și grație de Elena Albu, pare o ființă ireală. Operatorul de imagine Dinu Tănase, ceilalți colaboratori ai regizorului, contribuie, fiecare în felul lui, la reușita acestui film cu prețioase insemne realiste și cu limpezi finalități satirice și civice. Încă un film important a urmat, apoi, în filmografia regizorului Andrei Blaier, Prin cenușa imperiului (martie 1976), o ecranizare a romanului „Jocul cu moartea” de Zaharia Stancu: în toamna anului 1917, cei doi eroi ai filmului, Darie (Gabriel Oseciuc) – un tânăr neprihănit – și Diplomatul (Gheorghe Dinică) – un personaj ambiguu, amestec de noblețe și josnicie – rătăcesc prin imperiul austro-ungar aflat în destrămare, într-un cumplit și permanent „joc cu moartea”.  În deceniul 8 al veacului trecut, regizorul Geo Saizescu și-a continuat cu succes cariera de comedian, cu câteva filme reprezentative. Primul dintre ele, Astă seară dansăm în familie (aprilie 1972) reprezintă o schimbare de ton față de comediile anterioare: de la umorul cu inflexiuni lirice sau cu ramificații ironice, regizorul – preluând și înclinațiile noului scenarist, Ion Băieșu – a trecut la recuzita satirei. „Logodnicul de profesie” Temistocle T.Temistocle și ciracul său Alecu A. Alecu (Sebastian Papaiani) trec prin întâmplări de un haz irezistibil, galeria feminină a filmului fiind și ea  o garanție principală a succesului: Vasilica Tastaman, Violeta Andrei, Mariella Petrescu, Tamara Crețulescu, Emilia Dobrin, Margareta Krauss-Silvestrini fiind câteva dintre „logodnicele de ocazie”, printre interprete fiind și Stela Popescu, Ioana Bulcă, Draga Olteanu Matei. În filmografia lui Geo Saizescu a urmat un „vis vechi”, filmul Păcală (martie 1974). Scenaristul Dumitru Radu Popescu, regizorul Geo Saizescu și Sebastian Papaiani (născut pentru Păcală) și-au propus să ofere filmului și spectatorilor chipul unui Păcală care vine pe lume  și pornește prin lume pentru a se război cu un „balaur cu o mie de capete”, prostia. Scriitorul și regizorul știau foarte bine ce fac: din „ciocnirea” amnarului-baladă cu cremenea-farsă au sărit scântei de poezie și haz care au învins timpul, mulți dintre interpreți, pe lângă Papaiani-Păcală și Păcală-Papaiani, realizând roluri perene: Mariella Petrescu, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Vasilica Tastaman, Octavian Cotescu, Mariana Mihuț, Aurel Cioranu, Cosma Brașoveanu, Tanți Cocea, Ion Besoiu, Ovid Teodorescu, Geo Saizescu însuși. Până la sfârșitul deceniului, Geo Saizescu a mai realizat comedia muzicală Eu, tu și Ovidiu (februarie 1978), cu Florin Piersic și Violeta Andrei în prim-plan, dar și cu alți, mulți, comedieni de clasă în ronda veseliei. Pentru regizorul Savel Stiopul, primii ani ai deceniului 8 au fost destul de modești pe plan artistic, el a realizat doar filme precum Aventuri la Marea Neagră (mai 1972), un film facil, pseudo-aventuros, jucat, printre alții, de Florin Piersic, Corina Chiriac, Mircea Șeptilici, și Agentul straniu (decembrie 1974), un policier „neutru”, scris în colaborare cu Horia Lovinescu, și jucat de Florin Piersic, Maria Clara Sebök, Violeta Andrei, Ion Besoiu, Ion Marinescu, Emanoil Petruț, Radu Beligan și Savel Stiopul însuși. În continuare, însă, filmele sale au crescut din punct de vedere valoric: întâi, Ultimele zile ale verii (septembrie 1976), un sensibil film de actualitate scris de Constantin Stoiciu și jucat de actori plăcuți precum Cornel Coman, Ovidiu Iuliu Moldovan, Adriana Ionescu, Constantin Drăgănescu, Maria Rotaru, Matei Alexandru, Ana Ciobanu, George Mihăiță, apoi Falansterul  (mai 1979), un film istoric, cu gânditorul utopic Theodor Diamant în prim-plan (interpretat de Adrian Pintea), din distribuție făcând parte și Liviu Ciulei (Dinicu Golescu), Julieta Szönyi (Catița), Elena Abu (Anica) și alții.

autor: Călin Căliman