Stop-cadru la masă

Dramă, Romantic

Regia: Ada Pistiner
Scenariu: Ștefan Iureș
Actori principali: Aleksandr Kaliaghin, Dorina Lazăr, Anda Călugăreanu, Ștefan Sileanu,Radu Panamarenco, George Bănică, Luiza Orosz, Raluca Zamfirescu, Liviu Rozorea,Marian Râlea, Sorin Postelnicu
Imagine: Anghel Deca
Muzica: Jean Lăzăroiu
Scenografie: Nicolae Șchiopu, Octavian Dibrov
Montaj: Maria Neagu
Sunet: Andrei Coler
Costume: Maria Oteteleșeanu
Anul aparitiei: 1980

Sinopsis
Film de dragoste, cu elemente preluate din romanul ”Plexul solar” de Ștefan Iureș: dramă psihologică realistă despre imposibilitatea realizării fericirii într-un climat plat și conformist. – Bujor T. Râpeanu (”Filmat în România”, 2005, Ed. Fundației Pro)


Stop-cadrul” unic al regizoarei în lung metrajul cu actori a însemnat o „radiografiere” lucidă și atentă a cotidianului, a vieții fără orizont. În acest spațiu, al unui film de atitudine, scenariul lui Ștefan Iureș și filmul Adei Pistiner derulează o dramă conjugală cu trei personaje în prim-plan: un soț revoltat împotriva traiului rutinier, ale cărui aspirații sunt minate de propriile lașități (rol încredințat unui remarcabil, actor rus, Alexandr Kaliaghin, pe care regizoarea îl văzuse, desigur, în Sclava iubirii sau în Piesă neterminată pentru pianină mecanică), o soție „incoloră, inodoră și insipidă”, cum s-a scris despre ea la premieră (interpretată ireproșabil, expresiv, de Dorina Lazăr) și o tânără amantă, care proiectează evadarea eroului pe o altă orbită a banalului cotidian (Anda Călugăreanu, ieșită din „șlagăre” și intrată într-un „rol de viață”). Ada Pistiner, cu o distribuție originală din care au mai făcut parte Esthera Neacșu, Radu Panamarenco, George Bănică, Luiza Orosz, Raluca Zamfirescu, Liviu Rozorea, Ștefan Sileanu, Sorin Postelnicu, Marian Râlea, cu Anghel Deca – director de imagine, a realizat, practic, un film foarte receptiv la sunetele realității, la sunetul „spart” al timpului evocat. Filmul Adei Pistiner reprezintă o dovadă convingătoare a faptului că filmele cele mai bune ale generației ’70 au însemnat, atât în context cinematografic, cât și în context social-politic, gesturi de atitudine. Premiat cu „Laceno d’Oro” la Avellino (în 1981), filmul Adei Pistiner ar fi meritat, neîndoios, o carieră internațională mai consistentă.-Călin Căliman


Premiul ACIN Opera prima (Ada Pistiner), pentru montaj (Maria Neagu), 1980

Productie:
Casa de Filme 1