site în construcție
  • Chemarea dragostei (Rapsodia Română)

    Chemarea dragostei (Rapsodia Română) (1932)

    Romantic, Dramă
    Regia: Jean Mihail
    Scenariu: Ion Golea, Jean Mihail
    Actori principali: Panait Stoianov, Paul Constantin, Emma Romano, Ion Constantinescu, Lucy Hudson, Stroe Atanasiu, Ștefania Popescu, Lisette Claudette, Grit Dorescu, D. Ionescu, Bimbo Mărculescu
    Imagine: Iosif Bertok, Ilie Niculescu
    Muzica: Leo Blum
    Anul aparitiei: 1932

    Sinopsis

    Dragostea pătimașă pentru un tânăr boier, ”copil de bani gata” și mirajul orașului o împing pe panta pierzaniei pe o tânără țărancă, salvată la limită și readusă în sat de fostul său iubit, un consătean. – Bujor T. Râpeanu (”Filmat în România”, 2004, Ed. Fundației Pro)

    Lung metraj. "Film sonor şi cântat, fără dialoguri". Înregsitrarea muzicii şi a cântecelor s-a făcut în studiourile "Hunnia-Film" din Budapesta, prin sitem "Kofaton".
    Filmul iniţial s-a numit Rapsodia Română, ulterior este lansat cu numele Chemarea dragostei.

    Prima menţiune a proiectului e dată 2 ianuarie 1930, în "Rampa" . La rubrica "Ce se aude" se dă, "cu toată rezerva cuvenită", ştirea că se pregăteşte un nou film românesc intitulat "Rapsodia Română".

    În presa vremii apar o serie de informaţii contradictorii, până la urmă filmul devine Chemarea dragostei, se renunţă la titlul iniţial Rapsodia Română şi revista "Cinema" din 16 februarie 1931 anunţă. "Ultimele scene ale filmului Chemarea dragostei s-au sfârşit. Se lucrează actualmente la sonorizare".
    La 6 aprile se anunţă că Jean Mihail pleacă la Budapesta unde începe sonorizarea filmului. O altă notă afirmă că "partea muzicală e suţinută de George Folescu, Al. lupescu, G. Stefanovici, corul <<Carmen>> şi corul cazacilor Schulakowsky, cântăreţul popular Zavaidoc, orchestra Operei din Budapesta, orchestra Savoy Argentine-Band şi Simphonic-Orchester", din care însă nu toate participările sunt confirmate de reclamele filmului care vor lansa filmul.

    O altă informaţie contradictorie, o notă dintr-o revistă de cinema anunţă la 1 iulie 1931 că filmul va fi sonorizat pe aparatele în sistem Vibratograf ale lui Gociu şi Sillo, pentru ca pe 16 octombrie să revină cu o informaţie care anulează pe cele precedente; "Chemarea dragostei s-a terminat de mult. Până în momentul de faţa n-a fost sonorizat, aşa că nu poate fi prezentat publicului.Merge forte greu în ţara nostră, unde capitalul este atât de vitreg oricărei iniţiative de producţie cinematografică".


    Premiera filmului a avut loc, la cinematografele "Capitol" şi "Roxy" în seara de luni 11 ianuarie 1932. A rulat în aceste cinematografe până duminică 17 ianuarie, inclusiv la cinema "Capitol" şi până pe 25 ianuarie inclusiv la cinema "Roxy".
    Filmul s-a pierdut.


    Fireşte că un film românesc trebuie privit printr-o prismă cu totul specială, aşa cum se uită o mamă la copilul ei, chiar dacă are unele defecte. De data aceasta, Jean Mihail a izbutit să realizeze un film care se ridică mult peste nivelul obişnuit al filmelor naţionale. O tehnică excelentă, fotografie minunată, o sonorizare impecabilă, iată elemente demmne de relevat. Salutăm acest sensibil progres al filmului românesc, cu bucurie.- "Chemarea dragostei" a văzut lumina ecranului ( "Cinema pentru toţi", 16 ian. 1932)


    Este ciudat cum în actualele vremuri de criză neîndurătoare se mai găsesc oameni care să aibă parale de azvârlit pe drumuri. Şi e şi mai ciudat cum domnii cinematografişti-ne-am gândit la <<producători>> - îşi închipuie că pot azvârli cu praf în ochi mulţimii, prezentându-le o bandă-în care în afară de mustăţile divei (nu râdeţi), coarnele aurite ale plăvanilor şi colţuri de tavernă cu pseudo- Iosefine Baker- nu reprezintă absolut nimic interesant. Cel mult două, trei peisagii datorită spiritului mai înţelegător al operatorului. Atât. Încolo, apă de ploaie. Acelaşi film şablon cu inevitabile costume, gurişti şi alte asemeni suveniruri naţionale pe care le-am admirat în producţiile prezentate de câţiva ani încoace.(...) Evident nu vom pretinde începătoarei noastre industrii cinematografice, perfecţiunea celei apusene. Nici regizorilor români-dacă există-inteligenţa marilor matadori mondiali. În schimb vom pretinde mai multă decenţă în prezentarea <<filmelor>> româneşti, şi o mai atentă selecţionare a scenariilor şi a celor meniţi să le înfăptuiască.
    Terminănd astfel epitaful Chemării dragostei, nu putem să nu regretăm că reuşita sonorizare, în care Leo Bum a pus preţioase elemente folcloristice, n-a fost utilizată într-o producţie cinematografică mai serioasă.- P. Constant ( O nouă înfrângere - Chemarea dragostei, Epoca, 17 ian. 1932)



     

    Productie:
    Revista Cinema
Articole Toate articolele
Despre noi
Istoria Filmului Românesc este un proiect al Asociaţiei Kinofest.
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt  20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.

Manager proiect: Valentin Partenie