site în construcție
  • Stere Gulea şi Moromeţii

    Stere Gulea şi Moromeţii

    Una dintre cele mai importante ecranizări ale deceniului 9 a fost filmul lui Stere Gulea Moromeţii (cu premiera în septembrie 1987), un film pornit de la volumul I al romanului lui Marin Preda, un roman esenţial al satului românesc.  Acţiunea romanului şi a filmului, cum bine se ştie, se petrece într-un sat din Câmpia Dunării, în anii dinaintea celui de al doilea război mondial, în centrul acţiunii aflându-se familia lui Ilie Moromete, un ţăran cu o personalitate aparte, să-i spunem „ţăranul absolut”, care trăieşte cu convingerea că existenţa sa reprezintă lucrul cel mai însemnat din univers, dispreţuind „subţire” tot ceea ce vine din afara universului său de gând şi simţire, prima condiţie a vieţii, pentru el, fiind păstrarea cu sfinţenie a ordinii vechi, moştenite, verificată de-a lungul vremii. Pentru Marin Preda, satul este în primul rând un spaţiu unde se simte şi se gândeşte într-un mod specific, ţăranii au o viaţă morală adâncă şi existenţa lor se desfăşoară în cadrele unei spiritualităţi bine constituite. Vieţii stereotipe a ţăranilor, desfăşurată într-o succesiune de întâmplări aparent banale – tăierea unui salcâm, recoltarea grâului, disputele de la fierăria lui Iocan –, i se descoperă o dimensiune afectivă şi spirituală profundă, evenimentele aparent simple dobândesc proporţii mitice. În volumul I din „Moromeţii”, şi implicit în filmul lui Stere Gulea, însă, armonia familiei lui Ilie Moromete este pe cale de dispariţie, fiii  (Nilă şi Achim) se răzvrătesc împotriva autorităţii tatălui, ordinea, liniştea, echilibrul – principii de viaţă esenţiale ale „bătrânului” Moromete – se degradează implacabil, romanul şi filmul evocă o lume în prăbuşire, comunitatea ţărănească de tip tradiţional se destramă în ritm precipitat. Satul lui Moromete din film devine, lent, locul de desfăşurare al acestei puternice drame ţărăneşti, care nu se exprimă prin gesturi largi, spectaculoase, ci prin pauze, tăceri, „răbufniri repede curmate de un oftat”, cum o spunea un comentator.  Critica literară a subliniat implicaţiile auto-biografice ale romanului originar, aducând în sprijin mărturisiri ale romancierului însuşi. Aici ar fi de făcut, însă, o observaţie esenţială: în film, firele biografice – ale prozatorului şi ale regizorului scenarist – se interferează, „biografia” Moromeţilor dobândind dimensiuni noi faţă de roman. Acest fapt a generat, de altfel, şi unele critici destul de severe la adresa filmului – cum a fost şi aceea a criticului Eugen Simion în „Literatorul”, la câţiva ani după premiera cinematografică –, dar majoritatea celor care au formulat „rezerve” au „citit” filmul, l-au „văzut” mai puţin. Or Moromeţii este, neîndoios, un film de văzut. Aşa l-au văzut regizorul-scenarist Stere Gulea şi directorul său de imagine Vivi Drăgan Vasile – care-şi topeşte, la rându-i, în povestea Moromeţilor, propriile experienţe de viaţă –, compozitoarea Cornelia Tăutu, scenograful Daniel Răduţă. Este de văzut, chiar dacă Ilie Moromete este mai hâtru în roman (dar ce moment superb are personajul din film la lectura ziarului în Poiana lui Iocan!), chiar dacă pelicula, pornită cu intenţia de a vorbi despre plecarea lui Niculaie la şcoală – ceea ce se şi întâmplă! -  urmăreşte în principal drama lui Ilie Moromete, căzut adânc în sine însuşi. În plus, Ilie Moromete este Victor Rebengiuc – sau invers! –, o întâlnire de „zile mari” pentru filmul românesc (ce inspiraţie genială a avut regizorul prin această distribuire întru câtva polemică! ). Ceilalţi interpreţi din film fac ce fac şi izbutesc să-i „ţină piept” lui Victor Rebengiuc. În primul rând Luminiţa Gheorghiu (Catrina Moromete), dar şi Gina Patrichi (Guica), Dorel Vişan (Tudor Bălosu), Mitică Popescu (Cocoşilă), Petre Gheorghiu (Primarul), Florin Zamfirescu (Ţugurlan), copilul Marius Badea (Niculaie), sau Emilia Popescu (Ilinca), Radu Amzulescu (Achim), Constantin Chiriac (Nilă), Teodora Mareş (Polina), Dan Bădărău (legionarul Victor Bălosu) şi ceilalţi.

    autor: Călin Căliman
Articole Toate articolele
Despre noi
Istoria Filmului Românesc este un proiect al Asociaţiei Kinofest.
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt  20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.

Manager proiect: Valentin Partenie