ŞTIAŢI CĂ

La premiera filmului "Pe răspunderea mea" care a avut loc la cinematograful Scala (Republica) în luna iulie 1956, la terminarea spectacolului toţi spectatorii au părăsit sala..."lac de apă" şi asta nu datorită emoţiei. Direcţia cinematografului găsise cu cale să facă probe de încălzire centrală în orele de spectacol, în plină vară şi chiar în ziua premierei.- Paul Călinescu - Proiecţii în timp,1982, pag.160

Filmul documentar "Toamna în Delta Dunării" din anul 1951, regizat de Paul Călinescu a fost primul film românesc în culori. Din echipa filmului au mai făcut parte: operatorul ceh Bohumil Vich, asistent imagine Melnic şi regizorul secund Camelia Cojan.

Filmul documentar "România" de Paul Călinescu, a fost primul film românesc transmis de o televiziune din Londra în 1937.

Un portret răutăcios făcut regizorului Grigore Brezeanu de dramaturgul Alexandru Kirițescu.

Amintind de perioada când “diabolicul regizor”, în vârstă de numai 20  lucra  la filmul “Independenţa României” (1912, primăvara) şi visa să deschidă în Bucureşti un cinematograf “Hight Life”, dramaturgul Al. Kiriţescu scria:…”Când intra într-un local urangutanul pitic, cu degete scânteietoare de inele, cu brăţări la fiecare mână, cu breloace şi lanţuri legănându-se pe burtă, târând după el o ceată de paraziţi cu gâtlejurile întărâtate şi de femei galante bâjbâind, ca nişte cai de bric, egrete şi panaşe… patronul se frângea până la pământ.

Sâmbătă 7 iulie 1896, la 40 de zile de la prima proiecţie din Bucureşti care a avut loc la 27 mai 1986 în vitrina ziarului de limbă franceză „L’Indépendance Roumaine”, au loc la Teatrul Hugo noi proiecţii cu Cinematographul Lumière.

În anul 1926, tânărul ziarist Marcel Blossoms, redactor la ziarul Rampa şi la revista Cinema, unde semna cronica cinematografică, dorind să treacă de la vorbe la fapte, scrie secenariul unui film documentar, de vreo şase sute de metri lungime, intitulat Dâmboviţă, apă dulce. Cumpărând apoi din modestul lui salariu, câte o cutie de douăzeci şi cinci metri film negativ , sau resturi de peliculă de la laboratorul operatorului Vasile Gociu, s-a înarmat cu un aparat de luat vederi de amator, cu casete de câte cinsprezece metri şi a pornit să înfătişeze, crud, fără înconjur, contrastele ţipătoare ale Capitalei.

Primele demonstraţii de cinematograf la Bucureşti au fost oferite gratuit trecătorilor indiferenţi la vitrina ziarului de limbă franceză „L’Indépendance Roumaine” şi, mai târziu, pe faţada casei Török din Piaţa Teatrului Naţional, unde, printre reclame luminoase, se intercalau primele filme scurte ale fraţilor Lumière, reperezentând intrarea senzaţională a unui tren în gară sau aventurile gradinarului stropit.

Ciuleandra este primul film sonor în care se vorbeşte româneste.
Realizat în două versiuni: germană şi română.
Filmul a avut şi o carieră internaţională fiind difuzat în Germania şi Statele Unite în 1930.

 
În 1924 în subsolul de la “Baia Centrală” din str. Biserica Enei din Bucureşti se afla laboratorul cinematografic a lui Vasile Gociu.

Alexandru Giugaru apare pentru prima oară pe ecran în filmul Legenda celor două cruci (1925), regizor Eftimie Vasilescu, în grupul din mijloc oferind pâine şi sare.

În paginile revistei Ecoul Teatral şi Cinematografic din 16-23 ianuarie 1927, Brăila, am găsit un articol depre Cinematograful Viitorului văzut de un redactor al acelor vremuri. Articolul este pitoresc şi plin de naivităţi dar autorul acestuia a făcut şi unele previziuni adevărate. Îl reproducem mai jos.