2011-2016

Dintre debuturile anului cinematografic românesc 2015, m-a interesat în mod deosebit intrarea în cinematograf a foarte tânărului regizor Nicolae Constantin Tănase, fiul reputatului operator-regizor Dinu Tănase, cu filmul Lumea e a mea.

Anul 2016 a reprezentat o premieră absolută pentru cinematografia română. Pentru prima oară, în competițiile oficiale ale Festivalului de la Cannes, au fost selecționate cinci (!) filme românești, dintre care două au figurat în palmarese: Bacalaureat de Cristian Mungiu a obținut Premiul de Regie în competiția principală, iar filmul Câini de Bogdan Mirică a primit Premiul FIPRESCI (Federația Internațională a Presei Cinematografice) în competiția „Un certain regard”). În competiția principală a mai fost selecționat filmul Sieranevada de Cristi Puiu (la care ne vom referi într-un capitol viitor), în timp ce în competiția de scurt metraje a figurat filmul 4:15 sfârșitul lumii de Cătălin Rotaru și Gabi Virginia Sarga, iar în secțiunea „Cinefondation” a fost filmul Toate fluviile curg în mare de Alexandru Badea. Consistenta prezența românească a fost completată de invitarea Ancăi Damian la programul „Talents Adami Cannes”. Cum spuneam, o prezență românească atât de consistentă la Cannes reprezintă o situație fără precedent, iar faptul că regizorul Cristian Mungiu ocupă din nou un loc important în palmares, el obținând Premiul de Regie (după senzaționalul „Palme d’Or” obținut de filmul 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile), constituie, deasemenea, un important punct câștigat al cinematografiei noastre.

Premiera mondială a filmului Sieranevada de Cristi Puiu a avut loc la Festivalul Internațional de la Cannes, drept pentru care, înainte de a ofericâteva date esențiale despre acest film – o coproducție România-Franța- Bosniași Herțegovina-Croația- Macedonia –, recurg la opinii exprimate în presafranceză. Mathieu Macheret, de pildă, scrie în „Le Monde”: „La prima vedere,Sieranevada se înscrie în câmpul identificabil al cinematografului românesc:planuri-secvență, conversații homerice frizând absurdul, o abordare prozaică cenu vrea să înfrumusețeze banalitatea decorului.

Dintre regizorii reprezentativi ai Noului Cinema Românesc au fost activi în 2016 și Nap Toader (care debutase sub alt nume, Napooleon Helmis și care are la activ filme precum Italiencele și Nuntă în Basarabia), cu filmul 03.ByPass, și Cătălin Mitulescu (Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii, Loverboy), cu Dincolo de calea ferată. Despre 03.ByPass și Dincolo de calea ferată, câteva considerații în rândurile de mai jos.

Și în anul 2016, cum am văzut, Noul Cinema Românesc a continuat să se afirme cu vigoare...Două dintre aceste filme au avut un caracter mai special. M-aș referi întâi la Miracolul din Tekir de Ruxandra Zenide. Cum bine se știe, Ruxandra Zenide (care realizase filmul Ryna înainte ca regizorul Corneliu Porumboiu să realizeze A fost sau n-a fost? și înainte ca regizorul Cătălin Mitulescu să realizeze Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii?, dar a ajuns pe ecranele românești după cei doi regizori, care, la premiera filmelor lor, au fost, pe drept, considerați pionieri ai Noului Cinema Românesc) a intrat cu întârziere în istoria Noului Cinema Românesc. Regizoarea – ale cărei filme sunt coproducții româno-elvețiene, Elveția fiind țara ei de rezidență – revine în 2016 pe ecranele noastre cu un film mai ciudat (încă din titlu), Miracolul din Tekir, un film captivant și misterios care propune în prim plan povestea unei fete simple din Deltă, Mara (Dorotheea Petre), care își susține existența făcând masaje cu nămol terapeutic (într-un peisaj dobrogean cu nămoluri, la rândul său, captivant și miraculos), fiind considerată vraciul unui sat de pescari dar care, după ce rămâne gravidă, și povestește sătenilor că sarcina se datorează nămolului și nu unui om, este izgonită de consătenii ei, care o consideră vrăjitoare, și ajunge într-un hotel din zona lacului Techirghiol, unde funcționează și un centru SPA, acolo cunoaște o femeie bogată și frumoasă, Lili (Elena Löwensohn), între cele două femei (Lili căutând cu disperare să găsească o soluție împotriva infertilității, dorind neapărat să rămână însărcinată) creindu-se o relație și ea captivantă și misterioasă.