Un debut regizoral „în cascadă”: Dan Chișu

Cum am văzut într-un capitol anterior , în ultima lună a primului deceniu din mileniul III (așadar în decembrie 2010), a debutat ca regizor de lung metraje, cu filmul WebSiteStory, un cineast cu vechi ștate de serviciu, Dan Chișu, cel care lansa cu mai bine de două decenii în urmă festivalul internațional de film „DaKINO”, devenit o prestigioasă manifestare cinematografică sud-est europeană și ajuns, în 2015, la ediția a 24-a. Putem vorbi, în cazul lui Dan Chișu, de un debut regizoral „în cascadă”, deoarece primul film a fost urmat, rapid, de alte vreo trei-patru lung metraje, foarte diferite între ele, atât din punct de vedere tematic cât și stilistic. În anul 2011, Dan Chișu  a adus pe marile ecrane filmul Ursul, o comedie destinată cu precădere publicului tânăr, în care se bazează pe actori cu dezvoltat simț al umorului precum Claudiu Bleonț și Magda Catone, dar și pe Mihai Constantin, Șerban Pavlu, Toma Cuzin, Gabriel Spahiu, Cosmin Seleș, Nicodim Ungureanu, Andreea Grămoșteanu, angrenați într-o urmărire spectaculoasă, pe un subiect nu tocmai comic, dar încheiat cu happy-end. La începutul anilor ’90,  directorul  Circului de Stat intenționează să rezolve problemele financiare ale instituției prin vânzarea unicului urs, pe care vrea să-l dea nu oricui, ci  pe mâna unui vânător german. Artiștii circului se împotrivesc și îl urmăresc pe director până la locul tranzacției, împiedicând asasinatul. Regizorul Dan Chișu susține cu pricepere ritmul acestui palpitant câteodată road-movie, punctând narațiunea cu momente comice concentrate, de efect, cu gag-uri, și ele, în cascadă. Cel de al treilea lung metraj al lui Dan Chișu (după WebSiteStory și Ursul)  a fost Și caii sunt verzi pe pereți, cu premiera în 2012, un film pe o temă sobră, de reală actualitate, iluzia îmbogățirii peste noapte. Filmul urmărește destinul a două cupluri, ale căror drumuri de viață se intersectează înspre final, un cuplu de tineri (interpretați de Anca Florescu și Ionuț Vișan) care ar fi putut deveni bogați la un moment dat, și un cuplu de adulți (familia Tocitu, cu Adrian Titieni și Coca Bloos în roluri) care își pierde toate economiile intrând – din nepricepere și naivitate – într-o loterie on-line falsă. Cel de al patrulea lung metraj al lui Dan Chișu, filmul Déjà vu, a avut premiera în 2013 și a avut un caracter experimental. Personajul central, Mihai, interpretat de Dan Chișu, este un bărbat care trece prin criza vârstei de mijloc: căsătorit de 15 ani, se lansează într-o aventură amoroasă. Care ar fi experimentul  regizoral? Deși este, cum spuneam, personajul principal al conflictului, Mihai nu apare niciodată în film, tot ceea ce apare în cadru reprezintă unghiul său de vedere (practic, aparatul de filmat este instalat pe capul regizorului-interpret, personajul său intrând în relație cu soția, cu amanta, cu mama fără a apărea, firește, în cadru). Cele două principale personaje feminine sunt interpretate de Ioana Flora (Tania) – actriță nominalizată, pentru acest rol, la Premiile Gopo 2014 – și Mirela Oprișor (Valeria), printre personajele „de trecere” ale filmului fiind și acelea interpretate de Gabriel Sandu, Andrei Gheorghe, Tudor Smoleanu. După cum s-a spus în unele cronici, filmul Déjà vu rămâne cea mai valoroasă creație din premiera în „cascadă” a regizorului Dan Chișu. Regizorul a mai realizat ulterior un film, București Non-Stop, cu Ion Besoiu, Dorina Lazăr și Toma Cuzin, așadar putem vorbi despre o intrare spectaculoasă în lumea filmului de lung metraj, a unui cineast, altfel, încercat, cu scurt metraje la activ și cu cărți de film, inițiatorul unui prestigios festival internațional, „DaKINO”, la scurtă vreme după decembrie ’89...

autor: Călin Căliman