Un Amor fatal de pomină

Era 18 septembrie 1911, când, la cinematograful bucureştean „Pathé” („Hotel de France”) avea loc premiera primului film de ficţiune românesc – „jucat”, „cu actori” –, metrajul mediu Amor fatal. Filmul s-a pierdut, dar s-au păstrat numeroase mărturii despre existenţa lui – în publicaţii ale  vremii precum „L’Indépendance Roumaine”, „Viitorul”, „Universul”, „Flacăra”, „Rampa”, în ziare şi reviste de mai târziu ca „Viaţa artistică”, „Cinema”, „Gazeta de Duminică” –, amintiri ale unor „supravieţuitori întârziaţi” cum a fost şi actorul C.Neamţu-Ottonel, care a rămas printre noi până în 1982, sau ale unor martori...literaţi, autori ai unor preţioase volume memorialistice; toate acestea prelungesc memoria peliculei de odinioară spre prezent şi viitor.
Presa vremii vorbeşte despre „cinematografierea uneia dintre cele mai celebre piese din repertoriul Teatrului Naţional”, despre o „dramă sentimentală”, „o dramă de mare spectacol”, „aranjată pentru cinematograf”. Aflăm, deasemenea, că acţiunea filmului „se petrece în diferite locuri şi localuri din capitală”, iar anumite surse memorialistice amintesc şi filmările de la Băneasa. Istoriografii i-au atribuit filmările operatorului francez Victor de Bon (operatorul reprezentanţei „Pathé” din acei ani, cel care avea să filmeze, în anul următor, printre alte zeci de „actualităţi”, şi Grandioasa înmormântare a lui I.L.Caragiale).
Cele două roluri principale erau interpretate de doi actori prestigioşi ai teatrului românesc, Lucia Sturdza şi Tony Bulandra, într-o distribuţie din care mai făceau parte  Aurel Barbilian, C.Neamţu-Ottonel şi Grigore Brezeanu însuşi, acesta din urmă fiind şi realizatorul filmului, căruia astăzi îi putem spune, fără teama de a greşi, regizor, deşi, în epocă, conceptul de „regizor” era, încă, nebulos, nu presupunea decât în mică măsură exercitarea unor atribuţii artistice, regizorul fiind mai mult un organizator, sau, în cazul în speţă, un aranjor (fiind vorba – nu-i aşa? – despre o piesă „aranjată” pentru cinematograf). Ba mai mult, astăzi îl putem considera pe Grigore Brezeanu chiar un „autor total” (el fiind, deopotrivă, „regizor”, „scenarist” şi interpret), al primului film de ficţiune românesc.

Printre puţinele consideraţii critice din presa vremii referitoare la  filmul Amor fatal se numără şi acelea din ziarul „L’Indépendance Roumaine”, apărute sub titlul „Cinematographe et theâtre” în 7/10 octombrie 1911, şi care privesc cu circumspecţie jocul actorilor în film: „Unii dintre cei mai buni actori ai noştri au jucat pentru cinematograf şi un film în care ei figurează se şi reprezintă. Acest film e interesant numai fiindcă figurează în el actorii noştri, nu şi prin felul în care ei joacă. Dacă aceşti artişti – am spus doar că sunt printre cei mai buni pe care-i avem – au totdeauna succes când apar pe scenă, nu tot aşa se întâmplă şi când e vorba de performanţa lor cinematografică.” Au existat chiar reacţii de supărare la adresa acestui film, cum a fost şi aceea a poetului Victor Eftimiu care, la inaugurarea cinematografului bucureştean „Clasic” (în iunie 1912), a scris un vestit „Prolog” în versuri – cu strofe devenite clasice precum „Pe pânza ta aş vrea să văd Trecutul/Cu voevozii toţi venind în şir/Pe Nottara jucând Apus de soare,/Fântâna Blanduziei şi pe Lear// Aş vrea  să văd pe toţi actorii noştri/Înveşmântaţi în haine strămoşeşti/ Jucând povestea lungă, zbuciumată/A plaiurilor noastre româneşti” – în care a strecurat şi câteva versuri acide de tipul “Să nu ne dai Amor fatal sau alte/Cumplite întâmplări pe-acelaşi ton/ Eu bănuiesc intenţii mai înalte/În vorba «Clasic» pusă pe fronton”.
Există, desigur, o seamă de „circumstanţe atenuante”: era vorba despre prima ficţiune cinematografică românească (mult mai amplă decât tot ce se realizase până atunci), iar regizorul nu împlinise nici 20 de ani la data realizării filmului. Dar să încheiem capitolul cu o notă mai veselă: „amorul” s-a dovedit „fatal” şi pentru protagonişti: la numai câteva luni după premiera filmului, în aprilie 1912, Lucia Sturdza şi Tony Bulandra se căsătoreau, iar actriţa devenea Lucia Sturdza Bulandra...

autor: Călin Căliman