site în construcție
  • Un alt pionier al cinematografului: Doctorul Gheorghe Marinescu
    Ascultă articolul

    Un alt pionier al cinematografului: Doctorul Gheorghe Marinescu

    Sfârșitul veacului al XIX-lea a prilejuit– pe lângă experiențele cinematografice ale operatorului-fotograf Paul Menu – afirmarea unui alt pionier al cinematografuluui românesc, doctorul Gheorghe Marinescu (1863-1938), cel care, ajutat de asistentul său, Constantin Popescu, medic la rândul lui, dar și operator de luat vederi, a realizat, între anii 1898-1901, peste 30 de „filmulețe medicale”. Respectivele imagini, înregistrate la Spitalul bucureștean Pantelimon reprezintă fie scene de grup, fie secvențe cu aceeași persoană în diferite stadii ale tratamentului, fie suite de cadre înregistrate din unghiuri diverse. Datorită acestor filmulețe (de câte un minut, ca acelea ale fraților Lumière), suntem îndreptățiți să-l considerăm pe doctorul Gheorghe Marinescu printre pionierii filmului științific mondial, primatul fiind împărțit, practic, cu doctorul francez Eugène Doyen, care, la Paris, în vara anului 1898, dedica primele sale cercetări cinematografice unor tehnici operatorii, cum ar fi, de pildă, „craniectomia și hysterectomia totală”. Ar fi de făcut, însă, o distincție între cercetările cinematografice ale doctorului francez Doyen și cele ale doctorului Gheorghe Marinescu. În timp ce doctorul Gheorghe Marinescu își propunea experimente cinematografice în scopul cercetării medicale, savantul francez filma diferite operații cu scopul unor proiecții publice. Cu alte cuvinte, pe doctorul Doyen îl interesa, în primul rând, filmul,  în timp ce doctorul Marinescu folosea filmul pentru că îl interesa în primul rând boala. Încă în anul 1899, medicul bucureștean își făcea publică la Paris, în revista „La Semaine Médicale”, comunicarea „Sur les troubles de la marche dans l-hémiplégie organique étudiés a l-aide du cinématographe” (Despre tulburările mersului în hemiplegia organică studiate cu ajutorul cinematografului), în  care evidenția rezultatul științific al cercetărilor cinematografice întreprinse.
         Vreme de 75 de ani, însă, filmulețele doctorului Gheorghe Marinescu au fost considerate pierdute.
    Împrejurările în care ele au fost găsite sunt demne de un palpitant film polițist, drept pentru care le voi evoca în consecință. Totul a pornit de la un film documentar realizat de Zoltan Terner, Doctorul Gheorghe Marinescu,  în 1963 (când se împlineau 100 de ani de la nașterea savantului): printre ustensilele rămase de la strălucitul om de știință român - și filmate în documentarul omagial – era și un aparat de filmat de la sfârșitul secolului trecut. De aici i-a venit regizorului Ion Bostan ideea să pornească „pe urmele unui film dispărut”. Filmul dispărut n-a fost găsit atunci, dar ilustrul regizor documentarist a găsit foarte multe documente despre filmele pierdute – desene, fotografii, ilustrații din publicațiile timpului etc. – cu ajutorul cărora a reușit o performanță ieșită din comun: în filmul său din 1968, Pe urmele unui  film dispărut, documentele de ieri prind „viață”, bolnavii de la Pantelimon se mișcă din nou, sprijinindu-se în bastoane, trăgându-și picioarele paralizate (numai că regizorul Ion Bostan recursese la procedeele filmului de animație – reproducând documentele găsite pe foi de celuloid și filmându-le fază cu fază –, în timp ce filmulețele doctorului Marinescu din 1898-1901 se bazau pe filmări reale ale personajelor respective).
    La 5 ani după aceea, în 1973, un reporter de televiziune (Corneliu Rusu) s-a prezentat la Spitalul Colentina – doctorul Gheorghe Marinescu lucrase și acolo – tot pentru un subiect omagial consacrat doctorului, se împlineau 110 ani de la nașterea sa – și a dat, întâmplător, de o fostă colaboratoare a savantului, o laborantă pensionară, Maria Stoica, cea care i-a spus reporterului, cu seninătate, „știți, profesorul se ocupa și cu cinematografierea”, și le-a arătat oaspeților... 13 cutii cu peliculă-negativ, frumos ordonate într-un dulap, nederanjate vreme de peste șapte decenii, pe setul de cutii metalice aflându-se inscripția „Cinématographe Auguste et Louis Lumière” și înscrisul olograf „Marinesco”...

    autor: Călin Căliman
Articole Toate articolele
Despre noi
Istoria Filmului Românesc este un proiect al Asociaţiei Kinofest.
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt  20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.

Manager proiect: Valentin Partenie