Radu Gabrea, înaintea auto-exilului german
Una dintre personalitățile proeminente ale „generației ‘70” este regizorul Radu Gabrea, care, după un film documentar foarte personal și destul de amplu, Amintiri bucureștene, ajungea la lung metrajul de ficțiune cu filmul Prea mic pentru un război atât de mare în februarie 1970. Respectând proporțiile, acest film a însemnat, pentru istoria filmului românesc, cam ceea ce a însemnat, cu șapte-opt ani în urmă, Copilăria lui Ivan de Andrei Tarkovski pentru istoria filmului rusesc. Realizat după un scenariu de D.R. Popescu, filmul aduce în prim-plan povestea unui copil, Mihai (interpretat de Mihai Filip) confruntat cu realitățile dure, adeseori tragice, ale războiului. În ultimă instanță, filmul este un poem, străbătut de un fior tragic, al unei copilării sacrificate din pricina războiului, istorisit în imagini de aleasă expresivitate (datorate directorului de imagine Dinu Tănase), cu concursul unor actori de prim rang precum Mircea Albulescu (Mustăciosul), Ernest Maftei (Soldatul cărunt), Gheorghe Cozorici (Locotenentul), Jean Constantin (Vlăjganul), Gheorghe Dinică (Plutonierul veteran), Ștefan Radof (Bucătarul), Dan Nuțu (Brunetul), Ileana Popovici (Învățătoarea), Ovidiu Schumacher (Soldatul vesel), Liviu Rozorea (Neamțul), Nicolae Wolcz (Clovnul). Cel de al doilea lung metraj al regizorului Radu Gabrea a fost Dincolo de nisipuri (februarie 1974), ecranizarea unui roman de succes în epocă, „Îngerul a strigat” de Fănuș Neagu, povestea unei colectivități stranii, de dezmoșteniți ai soartei, oameni sărmani din ținuturile Brăilei, emigrați spre Dobrogea, cărora sărăcia și nevoile le alterează viața, sentimentele și cugetul, împingându-i la periferia societății, îndreptându-i spre gesturi extreme. Este un pitoresc aparent în Dincolo de nisipuri, tipurile grotești ale peisajului uman ascund drame, și „dincolo de măști” (ca să preluăm sintagma titlului, plasată între „dincolo de barieră” și „dincolo de pod”), citim povești tulburătoare de viață, cum este aceea a protagonistului, al cărui destin a fost marcat de patima unei iluzorii răzbunări. Din nou, directorul de imagine Dinu Tănase – anul 1974 a fost un an „al lui”, la scurte intervale de timp au fost prezentate în premieră cîâteva filme în care a excelat, precum Întoarcerea lui Magellan de Cristiana Nicolae, Dincolo de nisipuri de Radu Gabrea și Ilustrate cu flori de câmp de Andrei Blaier – a „pictat”, cu tonuri irizate, o lume de vrajă, de mister, un spațiu straniu al începutului sau sfârșitului de lume. Dincolo de nisipurile dunărene, o galerie tipologică variată, particularizată de actori eminenți, unul și unul, ca Dan Nuțu (Ion Mohreanu), George Constantin (Caramet), Mircea Albulescu (Che Andrei), Emil Botta (Prințul), Gina Patrichi (Vetina), Violeta Andrei (Bișca), Vasile Nițulescu (Berechet), Gheorghe Dinică (Maiorul Ionescu), Ernest Maftei (Titi Sorici), Constantin Rauțchi (Petrea Dună), Ștefan Mihăilescu-Brăila (Gheorghe Jinga), Ștefan Radof (Magae), Alexandru Herescu (Neicu Jinga). Pentru că epoca nu accepta „strigătele de îngeri” și România ceaușistă respingea ideea de „dezmoșteniți ai soartei”, acest film a determinat „ruperea cu regimul” a regizorului Radu Gabrea, mai ales după episodul interzicerii și blocării operei, și după încercarea de a se opri prezentarea filmului la festivalul de la Cannes. Încă în anul 1974, Radu Gabrea a emigrat în Germania, unde a semnat, ca regizor, scenarist sau producător o serie de filme de interes internațional, fiind unul dintre puținii regizori români care reușește să se afirme în producția cinematografică europeană sau americană, fiind considerat – după cum scria Angelo Mitchievici – un regizor „insuficient cunoscut, captivant, sensibil, pedant uneori, cu o istorie care face concurență filmelor sale, istoria unui rătăcitor care nu a renunțat niciodată la prima dragoste, filmul”. În Germania, ca regizor, a realizat filme precum Früchte dich nicht, Jacob! (Nu te teme, Iacob!) pornind de la „O făclie de Paști” de I.L.Caragiale, sau Ein mann wie Eva (Un bărbat ca Eva), un film de ficțiune biografic, despre regizorul german Reiner Werner Fassbinder. După 1989, Radu Gabrea revine în România, unde are o contribuție esențială la noua legislație privind organizarea cinematografiei naționale (fiind și prerședinte al Oficiului Național al Cinematografiei între anii 1997-1999), se afirmă ca un producător activ și inventiv, și își continuă creația regizoral-cinematografică cu filme prestigioase, până în prezentul imediat.
autor: Călin Căliman
’’Intre... citeste tot
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt 20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.
Manager proiect: Valentin Partenie