„Ora coproducțiilor” la începutul anilor ’30

Chiar primul film sonor românesc, Ciuleandra, cu premiera în 30 octombrie 1930,  era o coproducție, româno-germană, regizată de Martin Berger, cel care, în ultimii ani ai filmului presonor, în 1929,  mai realizase un film în România, Venea o moară pe Siret. Producătorii filmului – realizat în două variante: germană și română – au fost Deutsch Romänische Filmproduktion, Martin Berger, Berlin, producătorul fiind, deopotrivă, scenarist și regizor.
Exterioarele au fost filmate în țara noastră, iar interioarele la Berlin, unde s-a făcut și sonorizarea. Deși romanul cu titlu omonim al lui Liviu Rebreanu ar fi putut oferi un material cinematografic interesant, se pare că (filmul nu s-a păstrat!) n-a ieșit decât o tristă melodramă care provoca râsul (îndeosebi pentru că țăranii români vorbeau cu accent berlinez) Dar iată și distribuția versiunii române: Nicolae Băltățeanu (Puiu Faranga), Jeana Popovici-Voinea (Mădălina), Elvira Godeanu (Anita), Leria Niky-Cucu (prietena Mădălinei), Petre Sturdza (bătrânul Faranga), Alice Sturdza (mătușa lui Puiu), Dorin Sireteanu (părintele Ursu), Hans Stüwe (Mironescu), Thinelle Anys, Eugen Rex, Maria Forescu. Câțiva dintre interpreți – Elvira Godeanu, Leria Niki-Cucu, Eugen Rex, Thinelle Anys – au jucat și în versiunea germană, unde Hans Stüwe îl interpreta pe Puiu Faranga și Maly Delschaft pe Mădălina. Cu mici excepții, critica a fost aspră, s-a scris despre film că este „un film sonor antiromânesc”, „o enormă aberație” „o masacrare totală a romanului”, „apar și actori români în acest nenorocit film germano-africano-țigănesc, dar nicidecum românesc”. O altă coproducție de la începutul deceniului al IV-lea a fost Roumanie, terre d”amour (România, țara dragostei), o producție Gaumont Franco-Film Aubert, Paris – Rador, S.A.R. București (Orient-Radio), în regia francezului Camille de Morlhon și cu un scenariu literar de G. și S. Peytavi de Faugères. Încă o experiență nu tocmai fericită pentru ideea de film românesc. Ajunge să apelăm la un citat din presa franceză după premiera filmului. Sub titlul „Pardon, Roumanie!”, Richard Pierre-Bodin scria următoarele în „Figaro”: „Nu cititorilor lui «Figaro», nu amicilor credincioși ai lui Robert de Flers (...), le voi spune ce sentimente profunde leagă una de alta pe cele două surori, bogate de aceeași civilizație, îndoliate de aceleași sacrificii, îngreuiate de aceleași victorii mutilate, cu aripile lor tăiate. Am fi fost deci în drept să ne gândim că un film, intitulat România, țara iubirii, realizat de un francez, prezentat  ca o operă franceză, va fi un omagiu acestei țări, un monument ridicat acestei amiciții ancestrale. Puțin dornici de a semnala o greșală acoperită, de bine de rău, de cinematografia franceză, am preferat însă să nu amintesc de acest film primitiv, care prezintă, cu o stângăcie tehnică pe care n-o egalează decât lipsa ei de gust, o Românie de carton (...). Și am putea râde de virtuozitatea acestui chirurg-dentist care știe să extragă, fără durere, ca o simplă măsea, câteva milioane de lei din bugetul român de propagandă, dacă prietenia franco-română și prestigiul cinematografiei franceze n-ar fi supărător atinse de aceste jocuri (...). O, Românie, țara prieteniei, «Figaro» îți cere iertare în numele cinematografiei țării sale!”. Abia după un an de la spectacolul de gală dat la cinematograful bucureștean „Trianon”, în prezența regelui Carol II, filmul a fost prezentat marelui public român. Suntem îndreptățiți astăzi, cred, să corectăm puțin din înverșunarea criticuluui francez și să recunoaștem că, dincolo de naivitățile narațiunii cinematografice, filmul – păstrat la Arhiva Națională de Filme – oferă spectatorilor de azi o imagine autentică a României de la începutul anilor ’30, prin filmările realizate la Turnu Severin, în câteva comune din Argeș, la Sinaia, Moreni, Alba-Iulia, Cluj, București și Constanța. Distribuția franco-română cuprindea pe Renée Veller, Suzy Pierson, Raymond Dostac, Pierre Nay, Emma Romano, Emilia Naftalia-Ionescu, Mihail Daia și chiar pe Peytavi de Faugères. Două vorbe și despre filmul Nunta țigăncii din Văleni de Carl Boese și Jean Mihail: la realizarea filmului s-a pornit de la un film mut de Carl Boese (Sklaven der Liebe), căruia i-au fost adăugate secvențe de exterior filmate de Jean Mihail. Pe generic mai figurează nume precum Maria Margareta Langen (autoarea scenariului, după piesa „Die Hochzeit von Văleni” de L. Ganghofer și Brociner), George Mihail Zamfirescu (scenaristul adaptărilor datorate lui Jean Mihail), printre operatori sunt Vasile Gociu și Iosif Bertok, iar ca autor al dialogurilor îl aflăm pe Ion Pribeagu. Distribuția, preluată, în scenele de interior, din filmul lui Carl Boese, cuprindea, în rolul titular, pe Ellen Kurti (Sanda, țiganca din Văleni), Mielu Constantinescu, Adriana Șerban și o serie de actori neprofesioniști. Peste ani, ar fi de semnalat două coproducții româno-italiene: în 1942, „patriarhul” filmului italian Carmine Gallone turna, în Basarabia, filmul Cătușe roșii (un film important, a cărui variantă italiană, Odessa in fiame, obținea medalia de aur la Bienala de la Veneția din 1942) cu Maria Cebotari din Chișinău, o ilustră cântăreață de operă, în rolul principal (premiera bucureșteană anea loc abia în toamna anului următor, în septembrie 1943); cealaltă coproducție a fost filmul Escadrila albă, intrat în planul de producție al societății româno-italiene „Cineromit”, gândit, inițial, ca un film de propagandă despre eroismul aviatoarelor române pe „frontul de Est”, dar transformat într-un film de dragoste datorită scenaristului și regizorului Ion Sava, pentru o singură dată atras de film. Interpreții poveștii de dragoste erau Mariella Lotti (Elena Mușat, fiica unui industriaș, o fire mai ușuratică, până la proba contrarie, când își va salva iubitul cu un avion sanitar din „escadrila albă”), Miralena Economu (Maria, o colegă la școala de zbor), Claudio Gora (Alexandru Manta, directorul cursului de pilotaj), Tino Bianchi (instructorul de zbor Mihai), Lucia Sturdza Bulandra (bunica inginerului Manta), Marcel Anghelescu (un ostaș), eleve de la școala de cinema a lui Jean Georgescu (în rolul elevelor-pilot)...

autor: Călin Căliman