Nicolae Mărgineanu și „fețele tăcerii”

Un bătrân și o bătrână („două jucării stricate” – vorba poetului), pe prispa unei case țărănești, privesc spre noi, spectatorii, la sfârștul filmului Undeva în Est de Nicolae Mărgineanu, îndepărtându-se încet, ca o amintire dintr-o altă lume, în plutirea lor netremurată spre neant...Un bătrân și o bătrână, două jucării stricate, două fețe ale tăcerii, ca niște semne ale durerii, ale suferinței, ale îndurării, dar și ale demnității, plutesc spre nicicând și spre totdeauna, purtând în ele un timp risipit, la rându-i, spre nicicând și spre totdeauna. Filmul Undeva în Est (cu premiera în vara anului 1991) este o ecranizare a romanului „Fețele tăcerii” de Augustin Buzura. Rememorând secvențe din obsedantul deceniu al „colectivizării cu orice preț”, propunându-și să fie un „martor de epocă” cinstit, lucid și realist, filmul condamnă spiritul unui timp de tristă și dureroasă amintire, inaugurând, în spațiul lung metrajului de ficțiune, filonul unei necesare și firești creații cinematografice anticomuniste. Personajele care încheie filmul, două fețe ale tăcerii,  pe o prispă, undeva în Est, sunt interpretate de Remus Mărgineanu și Maria Ploae și secvența lor concluzivă este de-a dreptul electrizantă. Ideea principală a următorului film semnat de regizorul Nicolae Mărgineanu și de scenaristul Petre Sălcudeanu, Privește înainte cu mânie (parafrază a unui titlu clasic al „free-cinema”-ului britanic), este de natură să ne neliniștească. Nu de alta, dar „morala” filmului  ne avertizează că oamenii cinstiți au foarte puține șanse să supraviețuiască în societatea românească „de tranziție”, la orizontul anului 1992. Practic, filmul vorbește despre „moartea unei familii”. Capul familiei este un muncitor apreciat, priceput, fost disident în anii totalitarismului (plătind cu ani de pușcărie ne-supunerea de atunci, când, în 1987, a fost inițiatorul unei greve), dar ajuns șomer în realitatea postrevoluționară, un om integru și funciarmente cinstit care face eforturi zadarnice să supraviețuiască într-o lume bolnavă, nesigură și tulbure, în care este programatic răsturnată scara valorilor morale. Copiii săi ajung, la rândul lor, victime ale acestei societăți debusolate: fata, o elevă „de nota 10”, se prostituează pentru a-și putea împlini „visul universitar”, băiatul cel mare ajunge la pușcărie pentru că nu poate suporta mizeria morală din jur și reacționează violent, iar mezinul familiei (care, nu întâmplător, are, printre lucrurile personale, steagul găurit al revoluției și seamănă – ca două picături de lacrimă, am zice – cu Gavroche-ul revoluției române de pe coperta din „Paris Match”) devine un vagabond prin gări și metrouri bucureștene, recurgând la expediente existențiale umilitoare și tragice. Remus Mărgineanu, în rol principal, crează un personaj expresiv și echilibrat, îl secondează Luminița Gheorghiu (în lacrima căreia se refractă toate dramele din jur), tinerii sunt interpretați de Simona Ciobanu, Cristian Iacob și Laurențiu Albu. La sfârșitul anului 1996 a fost prezentat în premieră filmul TV al lui Nicolae Mărgineanu Capul de zimbru, după o proză scurtă a „poetului de taină” Vasile Voiculescu, scenarizată de Iosif Naghiu. Doi ofițeri, în zilele celui de al doilea război mondial, unul german (Andrei Finți, într-un rol-„mănușă”) și unul român (Dragoș Pâslaru, cu o mare secvență în final) ajung față în față, într-o confruntare tensionată, pe viață și pe moarte, miza înfruntării fiind vestitul timbru cu „capul de bour” moldovenesc, în joc fiind onoarea, demnitatea, spiritul de sacrificiu. Regizorul duce cu pricepere suspans-ul spre un deznodământ care vorbește explicit, fără replici, despre noblețea sufletului românesc, păstrând misterul prozei originare, nucleul simbolic și metaforic al povestirii. Ultimul popas cinematografic al regizorului Nicolae Mărgineanu în veacul care a încheiat mileniul a fost filmul Faimosul paparazzo, prezentat în premieră pe ecranele bucureștene în octombrie 1999. Filmul aduce în prim plan povestea unui jurnalist de scandal, Gari, care are misiunea de a „produce” o fotografie compromițătoare unui deputat de opoziție, suspectat că întreține relații intime cu o minoră. Regizorul tratează subiectul cu discreție, ca un martor nevăzut al întâmplărilor, întreținând cu abilitate suspans-ul; tenta polițistă a intrigii, anchetele, flash-back-urile imprimă nerv, ritm și relief narațiunii cinematografice. Realizat după un subiect de Răsvan Popescu, filmul are o distribuție de vedete, cu Marcel Iureș și Maria Ploae în rolurile principale, alături de Gheorghe Dinică, Alexandru Repan, Victoria Cociaș, Valeriu Popescu, Gheorghe Visu, Draga Olteanu Matei...

autor: Călin Căliman