I.D.Sîrbu și „Bivolițele” sale

Filmul care ar fi putut însemna un eveniment artistic în epocă (dar nu s-a   întâmplat așa) a fost, în 1968, Corigența domnului profesor de Haralambie   Boroş. Povestea acestei „comedii cu cântec” este lungă, de peste un deceniu. S- o urmărim. În 1958 apărea în revista „Film” un scenariu, din punctul meu de   vedere, evenimențial, comparabil – fără riscuri – cu „Rinocerii” lui Eugen   Ionescu și cu „Procesul” kafkian, intitulat „Bivolițele”, aparținând unui scriitor   de calibru, I.D.Sîrbu (a cărui adevărată dimensiune avea să fie descoperită   postum și încă necesită revizuiri). Filmul pornit de la acest scenariu i-a fost   încredințat, atunci, lui Haralambie Boroș, care tocmai debutase în regia de film,   cu doi ani înainte, ecranizând comedia lui Mihail Sebastian „Ultima oră”, în   filmul Afacerea Protar, unde jucau Radu Beligan (profesorul Andronic), Ioana   Zlotescu (Magda Minu) și Ion Finteșteanu, Ion Iancovescu, Constantin   Ramadan, Ion Talianu, Ion Lucian, Jenică Constantinescu. Dacă filmul ar fi   urmat linia scenariului și ar fi ieșit pe ecrane atunci , cinematograful românesc,   după Directorul nostru de Jean Georgescu, înregistra, neîndoios, încă un succes   marcant al comediei satirice. Dar...n-a fost să fie... Citim scenariul inițial (și   considerăm mai mult decât oportun un remake!): acțiunea se petrece într- un „oraș vechi, foarte vechi chiar, dintr-o țară să-i zicem nouă” (!), o țară „cu   tineri și bătrâni, fericiți și nefericiți, deștepți și fanatici” (!), aceștia din urmă   convinși că „toată știința noastră stă în dosare” și visând o societate   românească ideală, „societatea în care fiecare român să dea tot, absolut tot,   statului, iar statul tot, absolut tot, cetățeanului”. Într-un asemenea oraș dintr-o   asemenea țară, un profesor de istorie, Andrei Mureșanu, care locuiește pe   strada Vasile Alecsandri la numprul 32, este confundat cu plutonierul pensionar   Vasile Alexandru, domiciliat pe strada Andrei Mureșanu la numărul 32   și...obligat să plătească impozit pentru două bivolițe pe care nu le are. De aici,   drama: la început, profesorul refuză, protestează, până la urmă se resemnează,   dar...este părăsit de nevastă, dat afară din școală, internat la ospiciu etc. etc.,   pentru ca, după eliberare, să se retragă la țară, unde-l așteaptă în gară...două   bivolițe, simpatice, înjugate la un car: „Trenul a plecat. Lampa roșie a ultimului   vagon, ca-n clasicele finaluri cinematografice, dispare în perspectivă. Cu ochii   lor umezi mari, înfiorători, bivolițele de la rampă urmăresc filosofic vagoanele   ce se pierd. Apoi biciul pocnește, ele se urnesc și pleacă. Sfârșit”. Nu s-a   întâmplat ca filmul să iasă atunci pe ecrane: a ieșit după zece ani, în ianuarie   1968, după ce din scenariul inițial n-a mai rămas aproape nimic, după ce   pelicula a fost interzisă un deceniu, după ce scriitorul a fost întemnițat (nu   neapărat din pricina acestui scenariu); la premiera filmului Corigența domnului   profesor, povestea originară era, pur și simplu, de nerecunoscut. O frază din   decupajul filmului, care ne-a facilitat, ani la rând, supraviețuirea în vremuri de   tristă amintire, ne stăruie, insistent, în memorie: „pe mal Maria mulge vaca, în   apă se vede invers”. Criticii au fost foarte aspri la premieră, aducând în discuție   simplismul, primitivismul gândirii cinematografice (și nu numai   cinematografice), ignorând contribuția nefastă a cenzurii vremii   la „definitivarea” scenariului. Doar câteva imagini frumoase ale Brașovului –   Biserica Neagră, Biserica Sf. Nicolae –, datorate operatorilor Ovidiu Gologan și   Iulius Drukmann au reținut atenția criticilor și faptul că „niciunul dintre filmele   românești nu a mobilizat atâția ași ai comediei la un loc” (idee cu care îmi   începeam cronica din „Contemporanul”, în 19 ianuarie 1968). Iată o   singură „foaie” din lista actorilor prezenți pe generic: Jules Cazaban, Grigore   Vasiliu-Birlic, Marcel Anghelescu, Al.Giugaru, Ion Manu, Silvia Fulda, Tudorel   Popa, Dem Rădulescu, Draga Olteanu, Toma Caragiu, Puiu Călinescu, Horia   Căciulescu, Vasile Tomazian, plus – ca voce din off – Radu Beligan. Pe când   remake-ul așteptat al scenariului „Bivolițele”? Deși, s-o recunoaștem, suntem   departe, azi, de o asemenea distribuție...

autor: Călin Căliman