Filmul și cercetarea sociologică

În 5 martie 1930, la Teatrul Național din București, avea loc premiera unui documentar de importanță majoră în istoria cinematografiei naționale, Drăguș, viața unui sat românesc, un exemplu precoce de implicare a filmului în cercetarea sociologică, etnologică și antropologică. Inițiatorul filmului – și al unei întregi serii de pelicule prilejuite de cercetări sociologice – a fost profesorul Dimitrie Gusti (1880-1955), fondatorul Institutului Social Român, personalitate de faimă mondială în domeniu. La îndemnul profesorului, studenții Seminarului de Sociologie de la Universitatea București au studiat – în cadrul unei campanii monografice – activitățile productive, obiceiurile și ritualurile din Drăguș, un sat făgărășean din sudul Transilvaniei, filmul rezultat fiind o elocventă ilustrare a cercetărilor de pe teren. Pe genericul primei versiuni a filmului figurează numele sociologilor Paul Sterian și Nicolae Argintescu-Amza, al operatorului Nicolae Barbelian (care este și autorul montajului). La premiera din 1930, filmul a fost însoțit de ilustrația muzicală a lui Constantin Brăiloiu – o prelucrare bazată pe melodii locale, culese de Harry Brauner –, în execuția unor muzicanți veniți de la Drăguș. Filmul a circulat și peste hotare, ilustrând conferințe ale profesorului Dimitrie Gusti în Franța, Germania și Statele Unite ale Americii. În colecția Arhivei Naționale de filme, se păstrează o copie parțială a filmului (cu un montaj diferit de cel inițial, datorat sociologilor H.H.Stahl și D.Georgescu). Încercând să aprofundeze mecanismul creației în cazul filmelor sociologice, profesorul Dimitrie Gusti sublinia, într-un articol de presă, faptul că principalul personaj al acestui gen de filme este „viața însăși, desfășurată în cadrul ei natural”, și mai făcea următoarea constatare: „Simplele elemente documentare, luate pentru o demonstrație cu totul științifică, se transpun în planul emoțional și devin un adevărat poem rustic”. Efectiv, munca la câmp, ocupațiile sătenilor, gesturile lor cotidiene ca și particularitățile zonei – în ceea ce privește portul, obiceiurile, tradițiile – , peisajul de la poalele munților Făgărașului, toare acestea devin „strofe” ale poemului rustic, în care echipa de sociologi este, la rându-i, peronaj, filmul devenind, astfel, și un document portretistic. Un sat basarabean, Cornova, al doilea film important al „echipei” de sociologi-cineaști,  a fost prezentat în premieră, în auditoriul „Academiei de științe comerciale și industriale”, la 14 ianuarie 1932. Sunt prezentate în film acrivitățile productive curente – agricultura, pescuitul, culesul și prelucrarea strugurilor, mica industrie sătească, morăritul, construcția de locuințe prin metode locale, etc. –, precum și obiceiuri, de nuntă, de înmormântare, ale locului. Pe generic, de data aceasta, figurează numele regizorilor Henri Stahl și Anton Golopenția (supervizați de profesorul Dimitrie Gusti), alături de numele operatorului Tudor Posmantir. Realizatorii au optat pentru formula unui film nesonorizat. Următoarea premieră a „seriei” a fost filmul Satul Șanț, a cărui variantă nesonorizată a avut premiera la cinematograful bucureștean „Aro”, în 5 februarie 1936, pentru ca varianta sonoră să beneficieze de o nouă premieră, în 11 octombrie 1939, la sala „Dalles”. La premiera din 1936, filmul a fost acompaniat de corul din comuna Leșu, aranjamentul muzical aparținând lui Constantin Brăiloiu. Producători ai filmului sunt „Fundația Culturală Regele Carol II” și „Institutul Social Român”, scenarist și regizor este Henri Stahl, imaginea și montajul sunt semnate de Tudor Posmantir, autorul „sunetului” este Adolphe Fontanel. În 1939 s-a realizat și o versiune în limba engleză a filmului, pentru a fi prezentat la expoziția de la New York. Un al patrulea important film sociologic a fost Obiceiuri din Bucovina, realizat de Henri Stahl și Constantin Brăiloiu, operator fiind Tudor Posmantir. Este vorba de un metraj mediu cu caracter predominant etnografic și folcloric, cuprinzând un priveghi, scene funebre, o șezătoare, câteva obiceiuri de Crăciun și Anul Nou, printre care buhaiul, jocul caprelor, șatra țigănească, o producție ale cărei filmări sincrone au avut loc în comuna Fundul Moldovei.

autor: Călin Căliman