Două debuturi rezonante ale anului 2012
Despre două debuturi rezonante ale anului cinematografic 2012 va fi vorba în capitolul de față: Undeva la Palilula de Silviu Purcărete și Visul lui Adalbert de Gabriel Achim. De ce le numim rezonante? În primul rând pentru că ele au avut ecou atât în Premiile Gopo cât și în Premiile UCIN consacrate filmelor din anul respectiv. Undeva la Palilula de Silviu Purcărete a primit șase premii Gopo – pentru imagine (Adrian Silișteanu), pentru montaj (Cătălin Cristuțiu), pentru muzică originală (Vasile Șirli), pentru decoruri (Helmut Sturmer și Dragoș Buhagiar), pentru costume (Lia Manțoc), pentru machiaj și coafură (Dana Roșeanu, Minela Popa, Ionel Popa, Doina Popa) – și patru Premii UCIN – pentru imagine (Adrian Silișteanu), coloană sonoră (Vasile Șirli), costume (Lia Manțoc), decoruri (Helmut Sturmer și Dragoș Buhagiar) – iar Visul lui Adalbert de Gabriel Achim a primit atât Premiul Gopo pentru cel mai bun lung metraj de debut, cât și Premiul UCIN pentru „Opera Prima”. În ciuda colaboratorilor prețioși ai regizorului (pe bună dreptate multiplu premiați), Undeva la Palilula este, în primul rând un film de Silviu Purcărete, un ambițios exercițiu de stil cinematografic al ilustrului regizor de teatru, ajuns abia acum la film. Avem de a face, așadar, cu un debut cinematografic târziu al lui Silviu Purcărete, un regizor de teatru cu o personalitate puternică, specială, îndrăzneață, mereu șocantă, un debut cinematografic așteptat cu nerăbdare (îndeosebi datorită perioadei lungi de elaborare a filmului), cu un amestec de speranță dar și de scepticism, pentru că regizorul aborda – nu-i așa? – o artă nouă, diferită de aceea care l-a consacrat. Silviu Purcărete a rămas și în film un regizor îndrăzneț și șocant, după cum o dovedesc ambianțele, personajele și chiar acțiunea propriu-zisă a lung metrajului său de debut. Filmul vorbește despre drumul de viață al unui tânăr medic, Serafim, repartizat la spitalul din Palilula, un orășel-fantomă pierdut în câmpia valahă. Este vorba despre un spital mai mult sau mai puțin plauzibil, un sanatoriu-lazaret, o clinică ginecologică într-un loc aparte, unde nu se naște niciun copil. Derizoriul coexistă, în filmul de „mare montare” al lui Silviu Purcărete, cu lucruri fermecătoare, o populație stranie e angrenată în nesfârșite petreceri, beții și orgii, dar, în altă ordine de idei, filmul captează printr-o plasticitate aparte, ireal-multicoloră, toate acestea punând peceți apăsate pe cele câteva anotimpuri din viața doctorului Serafim urmărite de firul narativ (subțirel) al filmului. Interpretul doctorului Serafim este Aron Demény, distribuția – foarte amplă – mai conține nume precum George Mihăiță, Adriana Șchiopu, Răzvan Vasilescu, Horațiu Mălăele, Ioana Crăciunescu, Constantin Chiriac, Marius Manole, Iulia Lazăr, Ofelia Popii, Ana Ciontea, Paul Chiribuță, Valentin Mihali... Visul lui Adalbert de Gabriel Achim este o comedie neagră, a cărei acțiune se petrece într-o uzină comunistă din anii ’80 ai veacului trecut, în ziua de 8 mai 1986, ziua aniversară a Partidului Comunist Român, sărbătorită, însă, într-un context special: nu trecuseră nici două săptămâni de la explozia de la Cernobîl, și doar o noapte de când Steaua câștigase, la Sevilla, Cupa Campionilor la fotbal, evenimente care-și pun pecetea – ca și un accident de muncă, din acea zi, întâmplat în uzină –, într-un fel sau altul, pe momentul aniversar. Joacă, în filmul regizorului debutant, printre alții, Gabriel Spahiu, Andrei Vancică, Paul Ipate, Doru Ana, Nicodim Ungureanu, Coca Bloos, Mimi Brănescu, Tania Popa, Ozana Oancea. Respectând proporțiile, am plasa această comedie amară a tânărului regizor Gabriel Achim în familia spirituală a capodoperei satirice din anii ’50, filmul regizorului Jean Georgescu Directorul nostru.
autor: Călin Căliman
’’Intre... citeste tot
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt 20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.
Manager proiect: Valentin Partenie