Cineaști francezi în România anilor 1957-1967
Filmul românesc depășise, în perioada respectivă, o serie de bariere ale timpului, propusese un film competitiv pe piața mondială precum Moara cu noroc de Victor Iliu și, mai târziu, va obține și un premiu de regie la Cannes cu Pădurea spânzuraților de Liviu Ciulei, cucerise, acolo, și o importantă distincție ”Palme d’Or” cu Scurta istorie a lui Gopo, iar producția de lung metraje ajunsese, în medie, la zece filme pe an, ceea ce însemna, cu excepția lunilor de vară, când și premierele cinematografice intrau în vacanță, câte un film pe lună, o periodicitate prielnică pentru o relație „amiabilă” și stabilă cu publicul spectator. O consecință – mai mult sau mai puțin directă – a acestor „deschideri de drum” ale cinematografiei naționale a fost și sosirea în România, cu intenții artistice, a unor regizori francezi, pentru realizarea unor filme românești importante din punct de vedere tematic. A venit, în acei ani, la noi, regizorul francez Marc Maurette, care și-a propus ecranizarea unei piese, atunci, în vogă, Citadela sfărâmată de Horia Lovinescu (a și colaborat cu dramaturgul la scrierea scenariului), cu prestigioși actori ai scenei și ecranului românesc, precum Marcela Rusu, György Kovács, Ion Finteșteanu, Maria Cupcea, Petre Gheorghiu, Ana Luca, Natașa Alexandra, Niki Atanasiu. Filmul – cu acțiunea plasată în România postbelică și vorbind despre apusul unei lumi – a rămas prin actori și prin portretele tragi-comice ale unor „desmoșteniți ai sorții”. Premiera filmului Citadela sfărâmată a avut loc în aprilie 1957. Peste nici un an, în februarie 1958, un alt regizor francez, de data aceasta un nume important, Louis Daquin, cel care realizase cu puțin timp în urmă filmul francez de referință Bel Ami (după Guy de Maupassant), a propus spectatorilor români o nouă ecranizare, Ciulinii Bărăganului, o adaptare după romanul cu titlu omonim al lui Panait Istrati (scenariul fiind semnat de Louis Daquin, Alexandru Struțeanu și Antoine Tudal), de fapt o coproducție româno-franceză, la care au contribuit și alți artiști francezi, printre care André Dumaitre, directorul de imagine al filmului, autorul unor cadre antologice cu ciulini bătuți de vânturile Bărăganului. Film de atmosferă, Ciulinii Bărăganului a redat câte ceva din mirajul amintirilor adolescentine ale lui Panait Istrati și din spiritul unei epoci revolute, cu ajutorul unor interpreți de vârste și facturi foarte diferite, de la junele Nuță Chirlea – ales pe criterii fizionomice, pentru a-l putea înfățișa pe tânărul Panait Istrati – până la marele actor care a fost Constantin Ramadan, distribuția cuprinzând o fată frumoasă (Ana Vlădescu), alături de un tânăr „de perspectivă” (Florin Piersic), alte câteva prezențe foarte cinematografice precum Clody Bertola, Nicolae Tomazoglu, Mihai Berechet, Ruxandra Ionescu, Iulian Necșulescu. Prezența lui Louis Daquin la pupitrul unui film românesc a fost, desigur, de bun augur. Peste câțiva ani va veni în România un alt cineast francez important, Henri Colpi (cel care cucerise „Palme d’Or” la Cannes cu filmul Absență îndelungată), atras inițial de același Panait Istrati. În septembrie 1963, Colpi ieșea pe ecrane cu Codin, o altă contribuție notabilă la transpunerea cinematografică a scrierilor cu pronunțată tentă autobiografică ale prozatorului româno-francez. Româno-francez este și filmul, al cărui scenariu aparține, din nou, unei triplete (Marcel-Yves Jamiaque, Dumitru Carabăț, Henri Colpi), actori români și francezi formând și distribuția, în frunte cu interpretul rolului titular, Alexandru Virgil Platon – neprofesionist, de fapt... profesor, dar „un munte de om”, cum o cerea povestirea –, alături de Răzvan Petrescu, Françoise Brion, Nellie Borgeaud, Germaine Kerjean, Maurice Sarfati, Eliza Petrăchescu, Voicu Sabău. După trei ani și ceva, Henri Colpi propunea spectatorilor o nouă ecranizare, Steaua fără nume (cu premiera în octombrie 1967), după piesa lui Mihail Sebastian, scenarizată de regizor împreună cu Alexandru Mirodan. Regizorul a venit la București cu doi actori „titrați” ai scenei și ecranului francez, Claude Rich (un profesor Miroiu sensibil și discret, cu marcate predispoziții imaginative) și Marina Vlady (o „stea fără nume” eterică, parcă o întrupare de vis). Alături de regizor a fost și o co-regizoare franceză, Jasmine Chasnay, iar distribuția avea și mari nume românești: Grigore Vasiliu-Birlic (un profesor Udrea pitoresc și atașant), Eugenia Popovici (o domnișoară Cucu „intrată în legendă”), Marcel Anghelescu (un șef de gară simpatic și bonom), Cristea Avram (un Grig „ca la carte”). Înaintea acestui film a filmat în România și René Clair, un film, practic, francez, Serbările galante, o parodie războinică, în care jucau Jean Pierre Cassel, Geneviève Casile, Jean Richard, Philippe Avron, Marie Dubois, alături de comedieni din România precum György Kovács, Fory Etterle, Florin Vasiliu, Melania Cârje, Elena Caragiu, Adela Mărculescu, Dem Rădulescu. În iunie 1967 ajungea pe ecrane și coproducția româno-franceză Șapte băieți și o ștrengăriță de Bernard Borderie, cu vedete internaționale în distribuție precum Jean Marais, Sidney Chaplin, Marilu Tolo, Guy Bedos, Serge Ayala, Philippe Lemaire, Ettore Manni, Florin Piersic, Șerban Cantacuzino, Aimée Iacobescu, Dem Rădulescu. Privite retrospectiv, aceste stagiuni româno-franceze dintre anii 1957-1967 par, pentru epoca respectivă, ...episoade de science-fiction...
autor: Călin Căliman
’’Intre... citeste tot
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt 20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.
Manager proiect: Valentin Partenie