Alți regizori și alte filme din deceniul 8 (I)

Printre primii regizori care au realizat, în debutul anilor ’70, opere de maturitate artistică a fost și Gheorghe Vitanidis, „ieșit din pluton” cu un film echilibrat, Facerea lumii (mai 1971), pe un scenariu de Eugen Barbu, care și-a adaptat pentru ecran propriul roman cu titlu omonim. O epocă de prefaceri social-politice (anii 1943-1948) este urmărită, în film, prin două povești paralele: una, a comunistului Filipache (interpretat de Colea Răutu), alta a fiicei sale, Eva (Irina Petrescu); juxtapuse, cele două rememorări schițează drumul unei familii în acei ani de tranziție de la „facerea” unei alte lumi. Mai joacă în film Liviu Ciulei (în rolul lui Manicatide, partenerul de viață al Evei), Virgil Ogășanu, Dan Ionescu, Clody Bertola, Marga Barbu, Toma Caragiu, Matei Alexandru, Ilarion Ciobanu, Mitzura Arghezi și mulți alții. După acest film, Gheorghe Vitanidis a realizat pe un scenariu propriu filmul biografic Ciprian Porumbescu (aprilie 1973), rolul titular revenind lui Vlad Rădescu, printre interpreții amplei distribuții fiind Tamara Crețulescu, Emilia Dobrin, Sebastian Papaiani, Dan Ionescu, Clody Bertola, Dina Cocea, Ioana Bulcă, Toma Caragiu... Regizorul Gheorghe Vitanidis a pornit, apoi, spre istoria mai îndepărtată, realizând două filme scrise de Mihnea Gheorghiu, Cantemir și Mușchetarul român, ambele cu premiera în octombrie 1975, în primul rolul titular fiind interpretat de Alexandru Repan, în al doilea de Iurie Darie, printre interpreții ambelor filme fiind Irina Gărdescu, Victor Rebengiuc, Ilarion Ciobanu, Ion Besoiu, în primul apărând și...Ion Popescu Gopo (Petru cel Mare), în al doilea Liviu Ciulei (Leibnitz). După povestea de dragoste scrisă de Fănuș Neagu din Casa de la miezul nopții (februarie 1975), un film cu Violeta Andrei, Alexandru Repan, Valeria Seciu și Ion Caramitru, regizorul atacă „fresca politică”scrisă de Dinu Săraru, Clipa (martie 1979), după romanul cu titlu omonim al prozatorului și cu Gheorghe Cozorici, Ion Dichiseanu, Violeta Andrei, Rodica Tapalagă, Sebastian Papaiani, Mitică Popescu, Leopoldina Bălănuță, Margareta Pogonat în distribuție, pentru a se refugia, apoi, în istoria foarte îndepărtată, la umbra scenariului scris de Mihnea Gheorghiu, realizând filmul Burebista (septembrie 1980), cu George Constantin în rolul titular, și cu Ion Dichiseanu (Calopor), Emanoil Petruț  (Deceneu), Alexandru Repan (Acornion), Ernest Maftei (Costaboca), Ioana Bulcă (Midia), Sobi Cseh (Viscol) în distribuție. După ecranizările prestigioase din deceniul anterior (Răscoala și Baltagul), regizorul Mircea Mureșan și-a îngăduit câteva clipe de „respiro”, regizând întâi Asediul (august 1971), o ecranizare a romanuluii „Puterea” de Corneliu Leu, un film inspirat de evenimentele anului 1945, când – cum se scria în presa vremii – „masele populare impun primii prefecți democrați” (Ilarion Ciobanu fiind un astfel de prefect dintr-un oraș portuar), după care a urmat filmul Bariera (decembrie 1972), un film inspirat din romanul cu titlu omonim al lui Teodor Mazilu, cu un personaj atașant, Nea Vițu, interpretat de Octavian Cotescu, numai că acest personaj era un „comunist de omenie”, fapt care scade vertiginios „șansele de durată” ale filmului. Următorul film al regizorului Mircea Mureșan marchează întoarcerea la cinematograf (după aproape 20 de ani) a scriitorului Marin Preda, care a scris – special pentru film – povestea unei „ore de august” (de august 1944!), devenită Porțile albastre ale orașului. Acțiunea acestui film se petrece „la porțile albastre ale Bucureștiului” (albastru de cer, albastru de uniforme, albastru de...albăstrele), într-o oră toridă de 24 august 1944, personajele principale fiind ostași ai unei baterii antiaeriene a căror misiune este zădărnicirea tentativelor aviației fasciste de a bombarda Capitala. Atât: o oră de august, cu lumini de pace și umbre de război, cu portrete „în mișcare” desenate de Dan Nuțu, Dumitru Furdui, Costel Constantin, Ion Caramitru, Dumitru Rucăreanu, Emilia Dobrin, Amza Pellea, Matei Alexandru...După  Împușcături sub clar de lună (decembrie 1977), un film a cărui acțiune –  scrisă de Petre Sălcudeanu – se petrece în vara anului 1947 într-un sat de munte (și printre interpreți sunt Ion Besoiu, Mircea Diaconu, Ion Caramitru, Dan Nuțu), regizorul Mircea Mureșan a realizat o nouă ecranizare de prestigiu, Ion – Blestemul pământului, blestemul iubirii (aprilie 1980), după romanul lui Liviu Rebreanu, scenarizat de Titus Popovici, cu câteva portrete în aqua forte realizate de Șerban Ionescu (Ion), Ioana Crăciunescu (Ana), Sorina Stănculescu (Florica), Valentin Teodosiu (Gheorghe), Petre Gheorghiu (Baciu), Ion Besoiu (Belciug), Octavian Cotescu (Herdelea), Tamara Buciuceanu (Doamna Herdelea), Catrinel Dumitrescu (Laura), Rodica Negrea (Ghighi), Romeo Pop (Titu Herdelea), Leopoldina Bălănuță (Zenobia), Costel Constantin (Grofșoru), Valeria Seciu (Savista). Activ, dar inegal, a fost și regizorul Mircea Drăgan în perioada noastră de referință. Întâi a continuat serialul B.D.-urilor, început spre sfârșitul deceniului anterior, cu episoadele B. D. În alertă (Iulie 1971) și B.D. la munte și la mare (decembrie 1971), apoi a alternat câteva filme de actualitate cu filme istorice, realizând, în ordine, Explozia (decembrie 1972), un film cu suspans în care joacă, printre alții, Radu Beligan, Gheorghe Dinică, Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Jean Constantin, Frații Jderi (aprilie 1974), cu Gheorghe Cozorici (Ștefan cel Mare), Sebastian Papaiani, George Calboreanu, Toma Dimitriu, Geo Barton, Sandina Stan și mulți alții, Cuibul salamandrelor (februarie 1977), un film cu distribuție internațională angrenată în stingerea unui uriaș incendiu petrolier din Sahara, filmul biografic Aurel Vlaicu (aprilie 1978), cu Gabriel Oseciuc în rolul titular și Brațele Afroditei (martie 1979), povestea unui important tezaur arheologic descoperit într-un mare port mediteranean, interpretată de o distribuție internațională din care au făcut parte și Radu Beligan, Violeta Andrei, Mircea Albulescu, Dem Rădulescu. În încheierea acestui grupaj de filme ale regizorului Mircea Drăgan, o observație de principiu: timpul a acționat în favoarea genului comic practicat, atunci, de regizor, în primul rând pentru că B.D.-urile, de pildă, reprezintă un prilej fericit de reîntâlnire cu mari comedieni de ieri (Dem Rădulescu, Jean Constantin, Puiu Călinescu, Toma Caragiu, Vasilica Tastaman și ceilalți) și, în al doilea rând pentru că ceea ce ni se părea vulgar pe vremea aceea este astăzi mai mult decât „cuminte” în raport cu prostul gust care a invadat genul comic din imediata actualitate.


autor: Călin Căliman