Adrian Sitaru și Domestic

Printre filmele importante ale anului cinematografic 2013 s-a numărat, neîndoios, și cel de al treilea lung metraj al regizorului Adrian Sitaru, Domestic (după Pescuit sportiv și Din dragoste, cu cele mai bune intenții), un film prin care regizorul și-a confirmat locul în prima linie a „noului cinema” românesc. De altfel, în palmaresul Premiilor Uniunii Cineaștilor destinate filmelor din anul 2013, laureatul Premiului de regie (ex aequo) a fost Adrian Sitaru pentru filmul său Domestic, iar filmul a mai obținut două premii importante, Premiul de scenariu (Adrian Sitaru) și Premiul de imagine (Adrian Silișteanu). Preluându-și personaje (umane și animaliere) din câteva scurt metraje ale sale de circulație internațională (printre care Colivia, un film al cărui subiect este inclus, integral, în lung metrajul Domestic), regizorul Adrian Sitaru – atașant, ca în filmele scurte sau lungi anterioare – spune, în Domestic, o poveste despre oameni obișnuiți, și animăluțele alături de care ei  își trăiesc viața: un iepure, o găină, un câine, un porumbel. Dincolo de această relație dominantă a filmului, dintre locatarii unui bloc și micile lor animale de companie (relații care influențează însuși modul de gândire și de simțire al oamenilor), Domestic, acest film de un acaparant realism poetic (l-am numi așa, nu numai în racord cu un curent clasic al cinematografului  mondial, ci pentru că regizorul – cu predispozițiile și preponderențele sale lirice din toate filmele sale – investighează în termeni strict realiști cotidianul existențial a unor oameni obișnuiți) este un film despre viața noastră cea de toate zilele, despre viața unei mici colectivități, cum ar fi aceea a locatarilor unuia dintre blocurile „tipice” pentru România timpurilor moderne. Pe un ton lejer și vesel, cu replici nu o dată fanteziste  (din care aflăm că Iisus este extraterestru sau că Shakespeare este român), filmul vorbește explicit despre modul în care mici întâmplări de viață, aparent banale, pot avea consecințe neașteptate în modul de viață al personajelor, vorbește nuanțat despre dialectica sensibilității umane. Nu credem că este necesară sau oportună detalierea relațiilor dintre locatarii blocului și animăluțele lor de companie sau de sacrificiu, sunt întâmplări „de văzut”, nu „de povestit”; ajunge, credem, să spunem că aceste mici întâmplări  care survin pe parcursul intrigii caracterizează convingător viața și moartea într-un bloc ca multe altele din România contemporană. Locatarii blocului din filmul lui Adrian Sitaru, maturi și copii, sunt, printre alții, Adrian Titieni (domnul Lazăr), Clara Vodă (doamna Lazăr), Marian Râlea (Gigi Vereș), Natașa Raab (doamna Vereș), Ioana Flora (Ileana), Gheorghe Ifrim (domnul Mihăeș), Sergiu Costache (Toni), Sorin Cociș (domnul Barbu), Gabriela Popescu (doamna Barbu), Adnana Titieni (Mara), Marc Titieni (Victoraș). Filmul beneficiază de imaginea curată, funcțională, cu funcții dramaturgice și poetice a directorului de imagine Adrian Silișteanu, scenografia este semnată de  Cristian Niculescu, Mălina Ionescu este autoarea costumelor, Adrian Sitaru însuși, împreună cu Sebastian Zsemlye, semnează coloana sonoră a acestui film a cărui premieră bucureșteană a avut loc în luna martie a anului 2013...

autor: Călin Căliman