site în construcție
  • Șerban Marinescu, un cineast activ din „vechea gardă” Șerban Marinescu, un cineast activ din „vechea gardă”
    Regizorul Șerban Marinescu intra în mileniul III cu filmul Turnul din Pisa (premiera în octombrie 2002), un atractiv film de acțiune scris de D.R.Popescu, în care se întâmplă multe și abia în final se descurcă ițele. Ioana (interprtetată de Ioana Flora), fiica unui cântăreț la țambal (căruia i-a preluat meseria), se mărită cu un coleg de conservator, și, în noaptea nunții, conform unui vechi obicei, este răpită de prieteni, care o duc acasă, unde, însă, se află și câțiva necunoscuți cu cagule, care jefuiesc casa, și cu care nuntașii intră în conflict deschis, mireasa reușind să anihileze un infractor (pe care îl lovește de câteva ori cu o „cheie de acordaj”).
  • Nicolae Mărgineanu, cu „cadență de metronom”... Nicolae Mărgineanu, cu „cadență de metronom”...
    Întreaga carieră cinematografică a regizorului Nicolae Mărgineanu (de la debutul său în lung metraj din 1978) s-a constituit în „cadență de metronom”, premierele succedându-se, ritmic, aproape fără excepție, la distanțe de 2-3 ani una de alta. Această frecvență a premierelor s-a păstrat, în linii mari,  și în mileniul III. În noiembrie 2002 a fost lansat pe ecrane filmul său Binecuvântată fii, închisoare, pornit de la un scenariu de Nicolae Mărgineanu, Cătălin Cocriș și Tudor Voican, care, la rândul lor, porneau de la un roman cu mărturii autobiografice (și cu titlu omonim!) de Nicole Valéry-Grossu.
  • Mircea Daneliuc, mai derutant ca altădată Mircea Daneliuc, mai derutant ca altădată
    Destul de derutant a fost, în acest prim deceniu din veacul XXI, regizorul Mircea Daneliuc. Întâi, prin filmul Ambasadori, căutăm patrie (cu premiera în noiembrie 2003), pe un scenariu propriu, care pleacă de la premisa că ambasada unei imaginare țări africane, Endola, neplătindu-și taxele față de statul român, este evacuată. Pe parcursul desfășurării intrigii se dovedește că ambasada respectivă este un loc corupt, în care își desfășoară activitatea nefastă mulți escroci români, în frunte cu Titi (Horațiu Mălăele), un fost ofițer de securitate, cuibul de escroci fiind condus chiar de ambasadorul Endolei, Patrick Camara (alias Rafael Malenga), părtaș la toate afacerile dubioase făcute sub acoperișul său și sub acoperirea sa
  • Ioan Cărmăzan, după o destul de lungă absență... Ioan Cărmăzan, după o destul de lungă absență...
    Trecuseră 12 ani de la premiera anterioară când regizorul Ioan Cărmăzan a lansat pe piață, în martie 2004, un nou lung metraj, Raport despre starea națiunii. Titlul este împrumutat din titlul unei emisiuni TV din film, „Raport despre starea națiunii”, ai cărei protagoniști, doi tineri reporteri, Horațiu și Cerasela (interpretați de Emil Hoștină și Irina Dinescu, aceasta din urmă, fiica reputatului poet,  la ora unui convingător debut), sunt și personajele centrale ale narațiunii cinematografice. Primul plan narativ se axează, din mers, pe o temă foarte „la ordinea zilei” (în zilele de turnare ale filmului, și nu numai), este vorba despre tragedia traficului de copii sau, de la un moment dat, a traficului cu organe de copii. Cei doi reporteri încearcă să descifreze un caz medical controversat, petrecut cu mai mulți ani în urmă (un tată, interpretat de Remus Mărgineanu, află, la un  spital, că soția – în rol: Lucia Mureșan –, după o naștere, trăiește, dar copilul lor, fără probleme la naștere, a decedat), reporterii  au de înfruntat opozițiile unui personaj imposibil (jucat, în termeni magistrali, de Valentin Teodosiu), dau de urma unor personaje care ar fi putut dezlega misterul, dar respectivele personaje – un arhivar (Rudy Rosenfeld), câțiva foști securiști sau cunoscători ai cazului (Nicolae Praida, Viorel Comănici) – dispar, ca prin minune, la „ora adevărului”.
  • Sergiu Nicolaescu, în deceniul dinaintea „marii treceri”... Sergiu Nicolaescu, în deceniul dinaintea „marii treceri”...
    Cu filmul Orient Express a revenit pe ecrane, după cinci ani de absență, și regizorul Sergiu Nicolaescu. Chiar dacă filmul pornește de la romanul scriitorului Tudor Teodorescu Braniște „Prințul”, chiar dacă scenariul are o apartenență triunghiulară – Sergiu Nicolaescu, Ioan Cărmăzan, Corneliu Dragomirescu –, este evident faptul că, dintre toate „adaptările” realizate de regizor dfe-a lungul carierei sale, aceasta este cea mai personală. Deloc întâmplător, biografia personajului originar este completată cu date din propria experiență de viață a cineastului. Sigur, „filmul nu este deloc autobiografic” – cum o spune undeva regizorul, dar „are dialoguri ce ar putea să se potrivească biografiei mele” – cum o mărturisește altădată.
  • Peisaj cinematografic, după victoriile  internaționale ale „filmului tânăr” Peisaj cinematografic, după victoriile internaționale ale „filmului tânăr”
    După cum am văzut în capitole anterioare, tânăra generație de cineaști români  a câștigat bătălii importante în anii 2000, atât pe frontul național cât și pe fronturi internaționale, filmul românesc  pătrunzând în conștiința unor mari festivaluri cinematografice ale lumii. Care este peisajul filmului național după spectaculoasele bătălii câștigate? Înainte de a ne referi la anul cinematografic 2008 – un an, i-am zice, de recul al cinematografiei naționale –, două-trei vorbe despre două-trei „restanțe” din anul 2007, două „debuturi întârziate” și încă o intrare în lumea filmului de lung metraj. „Stagiunea de toamnă” a anului cu „Palme d’Or” românesc la Cannes a fost deschisă cu un debut întârziat,  nedecis, al Cristinei Ionescu, regizoarea filmului După ea, pe un scenariu de Lia Bugnar, povestea unei obsesii erotice, pe care un tânăr (Dragoș Bucur) o face pentru o prea-frumoasă necunoscută (prea-frumoasa Valentina Pelinel).
  • Sfârșit de an cu coproducții Sfârșit de an cu coproducții
    Câteva coproducții au ajuns pe ecranele românești la finele anuluii 2009. Întâi, coproducția anglo-maghiaro-română, cu largă participare internațională, Katalin Varga de Peter Strickland (cu premiera în noiembrie 2009), un thriller petrecut într-o lume de demult: personajul titular, victima unui viol săvârșit cu 11 ani în urmă, pornește, împreună cu fiul ei, născut în urma respectivului incident (izgoniți de acasă când soțul află că nu el este tratăl copilului său), să răzbune trista întâmplare, și descoperă, într-un sat transilvan, după peripeții dramatice, pe făptuitorul de odinioară.
  • Anul cinematografic 2010 Anul cinematografic 2010
    Anul 2010 avea să confirme semnele de consolidare ale „noului val” cinematografic românesc, atât din punct de vedere cantitativ, cât și din punct de vedere calitativ, chiar dacă a existat și mult balast printre premierele de lung metraj ale anului. Un film derutant, de pildă, la început de an, Casanova, identitate feminină de Marius Th. Barna (februarie 2010), povestea unei fete „care vrea să schimbe lumea” (în rol, din păcate pentru ea, Maria Dinulescu), drept pentru care acceptă, la început, să fie protagonista unui clip publicitar la o marcă de prezervative, pentru ca, apoi, să treacă prin multe alte experiențe mai mult sau mai puțin penibile, dar nu insistăm.
  • Filmul documentar, un gen cinematografic „încăpățânat” Filmul documentar, un gen cinematografic „încăpățânat”
    Deși studioul cinematografic „SahiaFilm” se află, de mulți ani, într-o stare tristă și tragică de letargie, filmul documentar românesc merge mai departe, iată, cu fruntea sus, dovedindu-se un gen cinematografic „încăpățânat” și vivace. Sunt de luat în considerație, întâi, câteva dintre lung metrajele reprezentative ale filmului documentar românesc dintre anii 2001 și 2010. Deloc întâmplător numele regizorului Thomas Ciulei a fost asociat numelor principale ale „noului cinema” românesc.
Articole Toate articolele
Despre noi
Istoria Filmului Românesc este un proiect al Asociaţiei Kinofest.
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt  20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.

Manager proiect: Valentin Partenie