site în construcție
  • Alți regizori și alte filme din deceniul 8 (II) Alți regizori și alte filme din deceniul 8 (II)
    În perioada noastră de referință, regizorul Andrei Blaier a realizat întâi filmul Pădurea pierdută (martie1972), după un scenariu de Mihnea Gheorghiu: o dramă petrecută, în anii celui de al doilea război mondial, într-un sat dunărean, cu Ilarion Ciobanu și Cornel Patrichi în fruntea distribuției. După acest film, Andrei Blaier a revenit pe ecrane cu cel mai valoros film de actualitate al timpului, Ilustrate cu flori de câmp (februarie 1975), primul său film de autor. Regizorul își schimbă și unghiul de vedere în prospectarea realității, apropiindu-se de fapte cotidiene cu mai mare impact social, vădind un acuzat spirit cetățenesc. Experiența tragică de viață pe care o parcurge tânăra eroină (interpretată cu discreție de Carmen Galin) este rezultanta unor practici și mentalități anacronice, reflexul unei atitudini de dispreț și de sfidare față de valorile morale. În ciuda titlului său poetic, filmul lui Andrei Blaier este un „insectar” în care sunt fixate tipuri și ticuri nocive, cărora actori de clasă ca Draga Olteanu Matei, Eliza Petrăchescu, Gheorghe Dinică le conferă o autenticitate teribilă, înfricoșătoare, pentru că ajung să se confunde cu personaje reale ale mahalalei noastre.
  • Alți regizori și alte filme din deceniul 8 (III) Alți regizori și alte filme din deceniul 8 (III)
    Regizorul Lucian Bratu, fără a-și reedita succesele din deceniul anterior, a realizat, întâi,  două filme de actualitate consacrate unei actrițe, Margareta Pogonat (protagonistă în ambele). Primul, Drum în penumbră (august 1972), s-a bazat pe un scenariu al scriitorului Petru Popescu (care, după 1978 s-a stabilit în S.U.A., unde și-a continuat cariera cinematografică, nu numai ca scenarist ci și ca regizor), în care este vorba despre povestea unei femei între două vârste care încearcă să-și refacă viața prin iubire. Partenerul Margaretei Pogonat este Cornel Coman, mai joacă în film Ileana Stana Ionescu, Ioana Ciomârtan, Octavian Cotescu, Carmen Galin, Aurel Giurumia, Iulian Vișa (acesta din urmă protagonistul unui atașant „film în film” dinspre final). Al doilea film a fost Orașul văzut de sus, (noiembrie 1975), portretul unei primărițe active și devotate, în care Margareta Pogonat are ca parteneri pe Ilarion Ciobanu și George Constantin.
  • Destinul tragic al regizorului Mircea Săucan Destinul tragic al regizorului Mircea Săucan
    Filmul 100 de lei, cu premiera în noiembrie 1973, a fost ultimul lung metraj al regizorului Mircea Săucan.  După cum am văzut în capitole precedente, Mircea Săucan nu s-a împăcat niciodată cu stupizeniile cenzurii, și-a apărat cu încrâncenare dreptul la o creație sinceră și personală, s-a opus cât a putut (dar n-a putut prea mult) la imixtiunile brutale în filmele sale, refuzând concesiile și compromisurile.  Cu filmul 100 de lei s-a petrecut o nouă crimă (după crimele petrecute cu filmele Țărmul n-are sfârșit și Meandre).
  • Comedii fantastice ale lui Ion Popescu Gopo Comedii fantastice ale lui Ion Popescu Gopo
    După ce, în deceniul anterior, laureatul cu „Palme d’Or” la Cannes (pentru desenul animat Scurtă istorie) ajunsese la lung metrajul cu actori (prin filme vesele precum S-a furat o bombă, Pași spre lună sau Faust XX), Ion Popescu Gopo realizează, în deceniul 8, alte două comedii fantastice care îi recomandă infinita sa capacitate de invenție, hazul atât de particular.
  • „Marele cutremur”, Alexandru Bocăneț și Gloria nu cântă   „Marele cutremur”, Alexandru Bocăneț și Gloria nu cântă
    „Marele cutremur” din 4 martie 1977 avea efecte dramatice și asupra artei românești, a cinematografiei naționale, printre victimele sale numărându-se importanți actori de teatru și film precum Toma Caragiu sau Eliza Petrăchescu sau regizori precum Alexandru Bocăneț.
  • Personalităţi şi stiluri în documentarele anilor ’70 Personalităţi şi stiluri în documentarele anilor ’70
    Primul câştig important al documentarului românesc din deceniul 8 a fost debutul unor tineri talentaţi din „generaţia ‘70” precum Ada Pistiner, Felicia Cernăianu, Constantin Vaeni (despre care s-a mai vorbit, în capitole anterioare, deoarece ei au ajuns şi la lung metrajul de ficţiune) sau Nicolae Cabel, rămas credincios exclusiv  filmului documentar. Câteva dintre filmele lor – şi mă gândesc la scurt metraje precum Muzeul Stork (1975), O echipă de tineri...şi ceilalţi (1976) sau Şi... (1978) de Ada Pistiner, Aceşti oameni (1971) sau În fiecare zi (1974) de Felicia Cernăianu, Apoi s-a născut oraşul (1972) sau Lungul drum al pâinii către casă (1976) de Constantin Vaeni, Victor Iliu (1972), Meseria luminii (1973) sau A doua scrisoare (1974) de Nicolae Cabel – rămân printre cele mai reprezentative documentare româneşti ale deceniului, inaugurând „cărţi de vizită” prestigioase în zona de creaţie a filmului documentar.
  • Filmul de animaţie merge mai departe... Filmul de animaţie merge mai departe...
    În deceniul 8, frontul creator al filmului de animaţie s-a lărgit considerabil, astfel că, la Studioul „Animafilm”, între anii 1971 şi 1980, s-au realizat 534 de filme. Este imposibil, aşadar, să parcurgem, detaliat, producţia cinematografică a întregii perioade.  Ne vom referi, aşadar, în cele ce urmează, doar  la câţiva regizori care au prilejuit momente semnificative în creaţia de animaţie a anilor ’70. Regizorul Victor Antonescu, de pildă, în anii de început ai deceniului, a realizat primul film animat românesc de lung metraj, Robinson Crusoe (1972), dar este vorba despre un film care, din pricina aberaţiilor  epocii, a avut un destin cel puţin ciudat: a rămas interzis, până după decembrie ’89, din pricina unor acuzaţii „sublime”, cum ar fi, de pildă, atitudinea sa „rasistă” în înfăţişarea negrilor care participă la aventura eroului titular.  
  • Croaziera, un „vârf de lance” într-un deceniu neverosimil Croaziera, un „vârf de lance” într-un deceniu neverosimil
    Primul film neverosimil  al anilor ’80 din veacul trecut a fost Croaziera de Mircea Daneliuc. De ce neverosimil? Din simplul motiv că nici până astăzi nu s-a demonstrat cum a fost posibilă, în epoca anilor ’80, realizarea unui film ca acesta, despre un „cârmaci” inconştient şi incompetent, obtuz şi ridicol, care-şi poartă „corabia” spre dezastru, în sunet de fanfară.
  • Câteva titluri premonitorii din deceniul IX Câteva titluri premonitorii din deceniul IX
    La scurtă vreme după Croaziera de Mircea Daneliuc apărea pe ecrane un alt film de atitudine, Probleme personale de David Reu (cu premiera în luna mai 1981).  Filmul nu reedita, în primul rând din pricina cenzurii vremii,  intensitatea demersului civic din romanul de inspiraţie, „Cădere liberă” de Grigore Zanc, dar, atât cât a putut prelua din romanul originar şi, apoi, din scenariu, filmul regizorului David Reu rămâne, prin critica social-politică întreprinsă, unul dintre cele mai curajoase , mai directe, filme de atitudine din ultimul deceniu al epocii totalitare. Romanul şi scenariul aveau un titlu „avertizant”, să-i spunem premonitoriu (mai ales pentru că acea „cădere liberă” nu era căderea unui corp oarecare, din pricina gravitaţiei, ci era chiar căderea unei societăţi, „multilateral dezvoltate”), cenzura l-a transformat într-o formulă cuminte şi ceţoasă, Probleme personale (chiar dacă aceste „probleme personale” ale personajului central – conferenţiarul universitar Cremene, interpretat de Traian Stănescu – sunt, de fapt „problemele cetăţii”).
Articole Toate articolele
Despre noi
Istoria Filmului Românesc este un proiect al Asociaţiei Kinofest.
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt  20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.

Manager proiect: Valentin Partenie