site în construcție
  • Un regizor autodidact: Stere Gulea

    Un regizor autodidact: Stere Gulea

    După cum am văzut în capitole anterioare (și după cum vom vedea în capitole următoare), mulți dintre operatorii de imagine importanți ai filmului românesc au ajuns, mai devreme sau mai târziu, la regia de film. Printre aceștia, din „generația ‘70”, au fost Dinu Tănase, Iosif Demian, Nicolae Mărgineanu, dar există multe alte exemple în istoria filmului național, și amintesc doar numele unor cineaști precum George Cornea sau Nicu Stan. O seamă de regizori de film au venit spre cinematograf dinspre teatru, și printre aceștia sunt, desigur, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Alexandru Tatos, Tudor Mărăscu, Alexa Visarion, Silviu Purcărete.  Alți regizori de lung metraje cu actori provin din rândul documentariștilor, și, printre aceștia sunt Gabriel Barta, Felicia Cernăianu, Virgil Calotescu, Alexandru Boiangiu. Stere Gulea a ajuns la regia de film pe un drum aparte. El a colaborat la „filmul-manifest” Apa ca un bivol negru, după cum am văzut, în calitate de filmolog (ceea ce era pe vremea aceea), pentru a ajunge la regia de film, cum se spune,  „văzând și făcând”, de fapt studiind de unul singur lecțiile regiei de film, afirmându-se și perfecționându-se „în mers”. Prima șansă i-a fost oferită la televiziune, unde, în 1974, a regizat, în colaborare cu Andrei Cătălin Băleanu, filmul Sub pecetea tainei, pornit de la câteva scrieri de Mateiu I. Caragiale („Craii de Curtea Veche”, „Sub pecetea tainei” și „Remember”), scenarizate de Stere Gulea. Critica a salutat debutul regizoral în filmul de ficțiune al regizorului Stere Gulea (și l-a considerat o „mare speranță” pe regizorul Andrei Cătălin Băleanu, care, după cum am văzut la locul cuvenit, a rămas doar o speranță). Efectiv, respectivul film de televiziune, care a beneficiat de imaginea irizată și rafinată a operatorilor Sergiu Tiberiu Vătășescu și Constantin Chelba, reconstituia cu fidelitate lumea mateină a Bucureștiului de la sfârșitul de secol XIX, personajele clasice având parte de interpretări valoroase precum acelea datorate actorilor Dan Nuțu (Autorul), Vasile Nițulescu (Pîrgu), Constantin Rauțchi (Pașadia), Tamara Crețulescu (Vanda), Lolita Tăutu (Pena Corcodușa). Al doilea pas cinematografic al regizorului de film Stere Gulea (de fapt primul pe marele ecran!) a fost filmul Iarba verde de acasă, prezentat, în premieră, către sfârșitul anului 1977. Pornit de la un scenariu de Sorin Titel (de fapt o adaptare a romanului cu titlu omonim al scriitorului), Iarba verde de acasă s-a dovedit a fi, pentru regizor, un „film de suflet” (aceasta și datorită faptului că narațiunea scriitorului era ea însăși o „poveste de suflet”): în era plecărilor – de oriunde către oriunde, sau către nicăeri, dar mai ales de la sat la oraș  –  Stere Gulea și Sorin Titel au făcut filmul unei întoarceri. Personajul central, Ștefan Serafim, un absolvent al facultății de matematică, deși are posibilitatea să rămână cadru universitar, preferă să se întoarcă în satul natal, ca dascăl. Acestea sunt premisele tramei (există și niște motive aparte ale deciziei eroului, compromisul moral pe care șeful de catedră i-l cere, relația convențională cu fiica profesorului ș.a.), dar mobilul real al întoarcerii este prins în însuși titlul filmului, „iarba verde de acasă”, legătura cu pământul, cu amintirile din copilărie, cu rădăcinile. Personajul dobândește astfel sensuri simbolice. Simbolic este și personajul bătrânului Serafim, aflat la ora asfințitului, dar păstrându-și înțelepciunea țărănească, judecata sănătoasă, curățenia sufletească. Trecerea coasei – ca semn al tradiției – de la bătrânul obosit de drumurile vieții, către tânărul întors acasă, este una dintre cele mai frumoase secvențe ale acestui film calm și liniștit, ca o șoaptă, filmat cu discreție de operatorul de imagine Valentin Ducaru (debutant și el) și emblematic pentru stilul proaspătului regizor Stere Gulea. Cei doi protagoniști ai povestirii cinematografice sunt Florin Zamfirescu și Vasile Nițulescu, ambii cu un firesc de-a dreptul captivant câteodată, din distribuție mai făcând parte Octavian Cotescu, Ion Caramitru, Mihai Pălădescu, Paul Lavric, Ernest Maftei, Dorel Vișan, Diana Lupescu, Mariana Cabanov, Rodica Mandache, Dana Dogaru, Melania Ursu, Costel Constantinescu, Val Săndulescu, Ovidiu Schumacher.  Privit în ansamblul operei de mai târziu a cineastului, filmul Iarba verde de acasă, dedicat satului românesc,  poate fi considerat un „prolog” al loviturii cinematografice din deceniul următor a regizorului Stere Gulea, filmul Moromeții, ecranizarea profund originală (și ea, „de suflet”) a binecunoscutului roman de Marin Preda. Până atunci, însă, regizorul va mai lucra până înspre sfârșitul deceniului 8 la o altă ecranizare, mai ciudată, Castelul din Carpați, după...Jules Verne (dar premiera acestui film va avea loc în deceniul următor, în martie 1981...

    autor: Călin Căliman
Articole Toate articolele
Despre noi
Istoria Filmului Românesc este un proiect al Asociaţiei Kinofest.
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt  20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.

Manager proiect: Valentin Partenie