site în construcție
  • Un prim „val” de debuturi

    Un prim „val” de debuturi

    Din luna mai a anului 1991 până în aprilie 1992, metafora „câinilor cu covrigi în coadă” a redevenit, pentru o clipă, actuală: au fost prezentate în premieră opt lung metraje ale unor cineaști debutanți. Cronologic, cele opt premiere cu debutanți la timonă au fost Rămânerea de Laurențiu Damian, Vânătoarea de lilieci de Daniel Bărbulescu, Înnebunesc și-mi pare rău de Jon Gostin, Șobolanii roșii de Florin Codre, Unde la soare e frig de Bogdan Dumitrescu, Lacrima cerului de Adrian Istrătescu-Lener, Pasaj de George Bușecan și Polul Sud de Radu Nicoară. Pentru regizorul giurgiuvean Laurențiu Damian, filmul Rămânerea, povestea unui sat dunărean și a oamenilor săi, a fost nu numai o mărturisire de suflet ci și o povară de conștiință. Prin aduceri aminte și prin sugestii de ambianță, personajul rememorărilor reface destinul unei colectivități sortite uitării. În roluri puternice, actori de prim rang dau viață emoționantei evocări cinematografice: Mircea Albulescu, Monica Ghiuță, Maia Morgenstern, Valentin Uritescu, Luminița Gheorghiu, Șerban Ionescu, Dan Condurache, Dorel Vișan, Eugenia Bosânceanu, Leopoldina Bălănuță. Prin filmul său Înnebunesc și-mi pare rău, pornit de la două schițe ale unor prozatori consacrați („Naveta”de Alexandru Papilian și „În loc de postfață” de Fănuș Neagu), regizorul Jon Gostin și-a recomandat, plenar, vocația neorealistă. Timpul acțiunii este începutul anilor ’90, și filmul vorbește explicit despre pericolele morale și sociale care pândesc societatea românească de tranziție, despre spaimele noastre cele de toate zilele. Printre inerpreți, Oana Ștefănescu, o actriță cu vocație dramatică, Bogdan Uritescu, Gheorghe Visu, Aurora Leonte, Magda Catone. Anul 1991 rămâne în istoria cinematografului românesc și anul re-descoperirii producției particulare de film. Întors în țară, după ce se auto-exilase în urmă cu câțiva ani, sculptorul-cascador Florin Codre devine, peste noapte, scenarist, regizor și producător, propunându-și în filmul Șobolanii roșii, ca un bun cunoscător al cinematografului din interiorul său, o privire spre lumea filmului, și, totodată, să aducă un omagiu confraților de breaslă, cascadorilor, rememorând câteva date din propria biografie. Filmul conține trimiteri directe spre realitățile anilor evocați, cei trei prieteni din centrul acțiunii - Ștefan, Sony și Stavros – poartă pecetea autorului însuși, a prietenilor săi Sobi Cseh și Tudor Stavru (acesta din urmă pierit, tragic, în zilele cutremurului din 1977, atât în film cât și în realitate), acțiunea constituindu-se în trei planuri distincte: prezentul – care înseamnă doar un liant al aducerilor aminte, punctând, totodată, amenințarea „șobolanilor roșii” în imediata actualitate –, un al doilea plan narativ – menit să evoce ambianța „epocii de aur” –, și un al treilea plan narativ – în care accentul narațiunii se mută pe „persoana întâi”, factorul autobiografic devenind precumpănitor. Cei trei prieteni sunt interpretați de Lucian Nuță, Bogdan Vodă și Șerban Ionescu, roluri cuceritoare crează Tora Vasilescu și Ozana Oancea, din distribuție mai fac parte Florin Zamfirescu, Petrică Nicolae, Ștefan Sileanu, Dragoș Pâslaru, mulți alții. Debutul tânărului regizor Bogdan Dumitrescu (produs tot la o firmă particulară),  cu filmul Unde la soare e frig, înseamnă „ un film pe pofta inimii”: un film în alb-negru, cu numai două personaje, interpretate de Oana Pellea și Gheorghe Visu, aflate într-un colț de univers uitat de Dumnezeu, unde marea se îngână cu uscatul, „departe de lumea dezlănțuită”, unde la soare e frig...  Debutul regizorului George Bușecan (care a fost și scenarist al filmului Pas în doi de Dan Pița), cu filmul Pasaj, povestea unui regizor de film, devine un film-confesiune, datorită faptului că în „pasajul” dintre real și imaginar, dintre film și viață, regizorul filmului se confundă o clipă cu  regizorul din film. Protagonistul conflictului, interpretat de Marian Râlea, își împarte disponibilitățile afective cu un binom feminin , reprezentat de două actrițe cu mare forță expresivă, Maia Morgenstern și Luminița Bota (o plăcută surpriză interpretativă). Problema principală din filmul lui Radu Nicoară Polul Sud este aceea a incompatibilității artistului cu o societate lipsită de suporturi morale: protagonistul este un scriitor – se pare talentat – care lucrează la un ziar de tineret, înnecându-și conștiința inutilității și necazurile existențiale în vodcă, într-o viață familială dezordonată, pusă sub semnul derizoriului și condiționată de exasperanta realitate social-politică a „epocii de aur”. Claudiu Bleonț punctează nuanțat spaimele, nesomnul, dezamăgirile, furia, tristețile eroului său, care se comportă diferit în relațiile cu iubita din tinerețe (Ioana Pavelescu), cu soția (Ruxandra Bucescu), cu prietena de familie (Dana Dembinski), actorul ducând, practic, „greul” filmului, în care mai joacă George Constantin, George Alexandru, Dan Aștileanu, Mihai Constantin și – în roluri mai mici, dat cu rost – Ion Besoiu și Alexandru Repan. Am lăsat la urmă două dintre debuturile „primului val” de debuturi postrevoluționar, mai puțin convingătoare: Vânătoarea de lilieci de Daniel Bărbulescu este un policier „altoit” cu recuzită revoluționară, teroriști și polițiști, iar Lacrima cerului de Adrian Istrătescu-Lener (cu nume sonore în distribuție) conține imixtiuni parodice neavenite și nejustificate în „seria de aventuri” scrisă de Eugen Barbu și Nicolae-Paul Mihail. Despre ceilalți debutanți ai deceniului – printre care „certitudinile” numite Nae Caranfil și Radu Mihăileanu –, într-un capitol viitor.

    autor: Călin Căliman
Articole Toate articolele
Despre noi
Istoria Filmului Românesc este un proiect al Asociaţiei Kinofest.
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt  20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.

Manager proiect: Valentin Partenie