Un debut regizoral surprinzător și a-tipic: Nicolae Breban

În primul an al deceniului 8 debuta ca regizor cinematografic un scriitor important precum Nicolae Breban, cu filmul Printre colinele verzi (aprilie 1971). Experiența sa regizorală avea să rămână singulară, deși, la ora respectivă, scriitorul se afla la un al doilea contact cu cinematograful, pentru că scrisese scenariul unui film regizat de Gheorghe Vitanidis, spre sfârșitul deceniului anterior, Răutăciosul adolescent, o poveste sentimentală cu implicații morale desfășurată în lumea medicală, cu Iurie Darie, Irina Petrescu (care, pentru acest rol primea și premiul de interpretare feminină la festivalul internațional de film de la Moscova), Virgil Ogășanu, Ioana Bulcă. Scriitorul venea spre film ca regizor cu unul dintre cele mai cinematografice romane ale sale, „Animale bolnave”, preluându-și propriile personaje, dar refuzând ideea unei transcripții dintr-un limbaj în altul. Printre colinele verzi nu este filmul cărții „Animale bolnave” dintr-un motiv foarte simplu și cât se poate de evident: între carte și film, prozatorul Nicolae Breban și-a descoperit vocația de regizor. Altfel spus, „certificatul de regizor” al autorului n-a fost obținut cu aparatul de filmat în mână, ci înainte, când, având în față materialul uman și faptic  al „Animalelor bolnave”, autorul personajelor și întâmplărilor din filmul cărții „a văzut” un film propriu-zis. Nu literar, cinematografic. Aşa s-a născut acest „film de autor” numit Printre colinele verzi. Firul narativ al filmului este aproape rectiliniu: din perspectiva celui mai inocent dintre personaje, Paul (Dan Nuțu), care se apropie și se îndepărtează de clocotul unor întâmplări dramatice, se conturează o intrigă pseudo-polițistă. O crimă, apoi o a doua, o a treia, într-un orășel tihnit și fără antecedente, pun în mișcare  un întreg aparat de anchetă, care, după ce-și consumă energiile pe câteva piste false, descoperă nu numai asasinul, ci, fapt mult mai important într-un asemenea film, „rațiunile” crimei. Intriga polițistă  nu constituie decât un pretext pentru ceea ce intenționează să spună, și spune, filmul. Scenaristul și regizorul Nicolae Breban încearcă un cinematograf de analiză. Pionii conflictului, caractere pregnant conturate, propun mici universuri morale, pe care autorul le analizează atent și meticulos, prin prisma unor fațete uneori contradictorii, reflectate în conștiința ambiguă a unui adolescent hipersensibil și introvertit. Doar două exemple. Arion, uriașul și impozantul Arion (Mircea Albulescu), care duce pe umerii săi povara predicatorului sincer, credincios, pare descins din lumea eroilor dostoievskieni. Miloia, umilul și supusul Miloia (Vasile Nițulescu, „făcut”, parcă, pentru acest rol tragic), este un om sterp sufletește, un „teritoriu uman” labil, pe care oricând se pot produce drame și acte de fanatism. Chiar atunci când scriitorul-regizor lasă impresia că nu are suficientă încredere în forța imaginii, dublând-o cu vorbe, tipul de cinema practicat este modern, încărcat de sugestii, susținut de personaje substanțiale. Mai joacă în film Ion Caramitru (Mateiaș), Ion Dichiseanu (Voștinaru), Emilia Dobrin (Irina). Susțin filmul și partitura muzicală excelentă a lui Tiberiu Olah (care, în paranteză fie spus, a avut compoziții strălucite și în cele mai valoroase filme ale regizorilor Segiu Nicolaescu sau Manole Marcus), imaginea funcțională a operatorului Aurel Kostrakiewicz (natura devenind, de la primele secvențe, un personaj dramatic), regizorul secund (nimeni altul decât unul dintre protagoniștii „generației ‘70”, Constantin Vaeni, care a fost, neîndoios, un important „punct de sprijin” pentru regizorul debutant.)   Regizorul Nicolae Breban „n-a dansat decât o vară”, însă, pe ringul filmului românesc, prima sa experiență fiind și ultima, deși Printre colinele verzi a scris o pagină originală în istoria filmului românesc de actualitate. O reală victorie a acestui film personal și puternic – o victorie foarte importantă de altfel – a fost includerea sa în selecția oficială a prestigiosului Festival de la Cannes.

autor: Călin Căliman