site în construcție
  • Un alt început al filmului românesc
    Ascultă articolul

    Un alt început al filmului românesc

    Începuturile” filmului românesc au fost multiple. Întâi au fost filmulețele operatorului-fotograf Paul Menu și experimentele cinematografice pe teme medicale ale doctorului Gheorghe Marinescu dinspre sfârșitul veacului al XIX-lea. Odată cu primele filme de ficțiune ale lui Grigore Brezeanu, Amor fatal (1911) și Independența României (1912) s-a vorbit despre „adevăratul început” al cinematografiei naționale.
    După ce primul război mondial a întrerupt, vreme de câțiva ani, seria premierelor naționale, era necesar – nu-i așa? – un nou început al filmului românesc. Istoriografii consideră anul 1923 drept „bornă” a unui alt început cinematografic. În penultima zi a anului,  la cinematograful bucureștean „Clasic” avea loc premiera filmului Țigăncușa de la iatac, o coproducție „Spera Film” (Berlin) – „Rador Film” (București-Haga), în regia berlinezului Alfred Halm. La baza filmului a stat nuvela cu titlu omonim de Radu Rosetti, scenarizată de Victor Beldiman. Intriga era țesută pe povestea de dragoste dintre un boier și o fată de țigan, acțiunea fiind plasată la mijlocul veacului al XIX-lea și aducând în prim-plan moravuri și obiceiuri ale  boierilior români de pe la 1850, viața grea a țiganilor pe moșiile acestora. Față de sursa literară, filmul introduce înspre final câteva peripeții spectaculoase, în pregătirea happy-end-ului, inexistent în nuvela de inspirație. Asistent de regie a fost Jean Mihail, țigăncușa de la iatac Anica era interpretată de Dorina Heller, Grigore, surugiul îndrăgostit de Anica, era Ion Iancovescu, boierul Hortopan era Petre Sturdza, mai jucau în film Leon Lefter, Elvira Popescu, Maria Vecera, Grigore Mărculescu. „Întoarcerea” la actori români , după ce publicul își făcuse idoli de tip Rudolf Valentino sau Pola Negri a însemnat, desigur, mult în epocă.
    În anul 1924, la distanță de numai câteva luni, debutau ca regizori Jean Mihail și Jean Georgescu, două nume care aveau să devină (și să rămână) principalii regizori ai deceniului al treilea din veacul trecut: în octombrie 1924, la cinematograful bucureștean „Boulevard-Palace”, era prezentat în premieră filmul Păcat de Jean Mihail; peste două luni, la cinematograful „Vlaicu” rula scurt metrajul Milionar pentru o zi de Jean Georgescu: un singur film așadar, și acela scurt – de cca 560-570 de metri – lansa un regizor, un scenarist și un actor, deci un autor în sensul deplin al cuvântului, un cineast personal și seducător. Dar despre personalitatea celor doi regizori și despre filmele lor importante va veni vorba în capitole separate.
    1925 este anul lansării unui alt regizor care a lăsat urme durabile în istoria filmului românesc, Ion Şahighian (1897-1965), un valoros om de teatru convertit la film în anii cinematografului presonor, dar care-și va confirma vocația și-n anii sonorului. Debutul său cinematografic s-a numit Năbădăile Cleopatrei, o originală „comedie sentimentală” a cărei premieră a avut loc în octombrie 1925 la cinematograful bucureștean „Lux”. Originalitatea pregnantă a  filmului (chiar dacă scenariul, scris de regizor, era inspirat de Eugène Labiche) constă îndeosebi în „refugiile istorice” incluse, sub formă de halucinații, într-o acțiune desfășurată la timpul prezent (prezentul de-atunci, firește): frumoasa Cleopatră „contemporană” (interpretată de Charlotte Brodier) se regăsește, în decor roman, alături de Marc Antoniu (Jean Georgescu, care este „la timpul prezent” și George Azureanu, iubitul Cleopatrei), printre personajele onirice fiind și Grasus, căpitan roman (Gh.Ciprian), sclava Silap, cântăreață la harpă (Victoria Corciov), sclave și sclavi, din ampla distribuție de elită a filmului mai făcând parte Sonia Cluceru, Floria Capsali, Ion Finteșteanu, Al. Giugaru, A.Pop Marțian ș.a. Operatorul filmului a fost Nicolae Barbelian, iar montajul era semnat de Jean Georgescu. Cel  de al doilea film de lung metraj al regizorului Ion Șahighian, lansat la cinematograful „Vlaicu” în decembrie 1925,  drama cu happy-end Datorie și sacrificiu, cu acțiunea plasată în zilele primului război mondial, n-a avut rezonanța filmului de debut. Un alt debut regizoral din epocă este acela al tandemului Gheorghe Popescu – Eftimie Vasilescu, cu drama sentimentală Legenda celor două cruci, pe un scenariu de I.C.Vissarion. Premiera acestei „legende țărănești” a avut loc în noiembrie 1925. Pionierul animației românești Aurel Petrescu prezenta pe ecrane în martie 1926, comedia cinematografică Păcală și Tândală la București, cu Ion Manu și Aurel Athanasescu în rolurile titulare. Printre debuturile regizorale marcante ale deceniului al treilea se înscrie și acela al regizorului Horia Igiroșanu (1896-1960), care debuta cu filmul Iadeș, în martie 1927, „o satiră la adresa moravurilor noastre contemporane”, cum s-a scris în cronicile de premieră, de fapt, în intenția autorului, un film experimental, de școală, în distribuție figurând 76 de elevi și eleve ale școlii sale de mimodramă, înființată în 1926, printre care o viitoare vedetă a filmului românesc, Iva Dugan. Până la sfârșitul deceniului,Horia Igiroșanu va mai prezenta două pelicule ambițioase,  Iancu Jianu și Haiducii, filme istorice de anvergură, ultimul existând și astăzi, în copie completă, la Arhiva Națională de Filme.


    Printre filmele importante asle sfârșitului de deceniu se numără, desigur, și Maiorul Mura de Ion Timuș (un avocat convertit la cinema de Jean Georgescu, dar care a rămas cu o unică experiență regizorală și, practic, ruinat după acest film, pe care l-a finanțat el însuși, cu câțiva amici), un film în care Jean Georgescu are un rol seducător, acela al locotenentului de roșiori Paul Azureanu. Vorbim la prezent despre acest film cu multe secvențe cuceritoare, deoarece, deși a fost dus cu chiu și cu vai la capăt, a supraviețuit peste decenii!

    autor: Călin Căliman
Articole Toate articolele
Despre noi
Istoria Filmului Românesc este un proiect al Asociaţiei Kinofest.
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt  20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.

Manager proiect: Valentin Partenie