site în construcție
  • Primul război mondial și cinematografia națională
    Ascultă articolul

    Primul război mondial și cinematografia națională

    Primul război mondial, cum bine se știe, a întrerupt fluxul creației cinematografice peste tot în lume, întrerupând totodată și la noi seria premierelor autohtone dintre anii 1912 și 1916. Dar aceeași perioadă a prilejuit operatorilor din serviciul foto-cinematografic al armatei surpinderea unor numeroase imagini de front, în memorabile filme documentare care au consemnat pe peliculă evenimentele dramatice și eroice ale conflagrației mondiale.
    Serviciul Fotografic și Cinematografic al Armatei Române a luat ființă în 15 noiembrie 1916, la conducerea sa fiind numit sublocotenentul Ion Oliva, student la Facultatea de arhitectură din Paris (trimis în țară de către șeful misiunii militare române din Franța, în scopul organizării acestui serviciu).
    Ca operatori de front au fost numiți câțiva tineri cineaști (care aveau să-și continue activitatea de creație cinematografică  și în vreme de pace): caporalul Tudor Posmantir, soldatul Constantin Ivanovici, caporalul Gheorghe Ionescu (responsabil cu filmările aeriene), iar după bătălia eroică de la Mărășești – unde-și făcuse botezul focului – a fost cooptat și soldatul Eftimie Vasilescu. Referindu-se la acești pionieri din serviciul foto-cinematografic al armatei, criticul Manuela Cernat preciza (într-un articol din „România literară”): „Cinci foarte tineri pionieri ai unei arte pe cale de înfiripare, cinci foarte tineri breslași, de-o vârstă cu însăși noua profesie pe calea căreia tocmai pășiseră”.

    Cineaștii militari și-au îndreptat atenția cu precădere asupra a ceea ce se întâmpla în prima linie a frontului: ei au înregistrat imagini din timpul stabilizării frontului în Carpații Răsăriteni, în sectorul Focșani-Nămoloasa (după retragera în Moldova) și al refacerii forțelor de la începutul anului 1917, în vederea marilor bătălii care aveau să urmeze. Un document aflat la Arhiva Națională de Filme, referitor la filmul Iarna pe front (Armata Română în Munții Carpați), realizat în această perioadă consemnează: „Eroii acestui reportaj erau ostași simpli, prinși în încleștarea cu dușmanul și cu vitregiile naturii (...). Obiectivul aparatului de filmat a cuprins în panoramice largi dantelăria încâlcită a tranșeelor, oprindu-se apoi în prim-planuri la acei truditori care le făureau”. Cineaștii militari au filmat, în anul 1917, peste 50 de reportaje, din respectivele filmări realizându-se două ample documentare de montaj, Frontul român (în două părți) și În jurul ultimelor lupte de pe frontul român (în cinci părți), acesta din urmă fiind primul documentar de lung metraj reaizat în timpul războiului, autor principal fiind Constantin Ivanovici, care a fost, deopotrivă, operator, monteur, ba chiar și proiecționist, la premiera din 25 septembrie 1917 de la Teatrul Național din București. Filmul cuprinde scene operative din luptele de la Mărășești, Mărăști, Tg.Ocna și Oituz.
     În amintirile sale, operatorul Constantin Ivanovici evocă și premiera de la Teatrul Național a filmului său: „Scriitorul Mihail Sadoveanu, directorul Teatrului Național, m-a felicitat și mi-a spus «Mă, țâncule (Constantin Ivanovici avea 19 ani pe atunci – n.n.), ai făcut o lucrare grozavă. Vei rămâne în istorie!»”.
       În anii care au urmat primului război mondial, Serviciul Foto-Cinematografic al Armatei a continuat să dețină întâietatea în producția se reportaje și filme documentare, el dispunând de cel mai modern laborator de filme din țară și de câțiva valoroși specialiști în tehnica și arta cinematografică precum Nicolae Barbelian, Eftimie Vasilescu, Vasile Gociu, Ion Cosma, ing. Alexandru Dumitrescu (Constantin Ivanovici, demobilizat, și-a continuat activitatea întâi ca  operator permanent al actualităților „Paramount” și, apoi, ca liber-profesionist, iar Tudor Posmantir a condus, între 1920 și 1929, „Serviciul cinematografic al Fundației Culturale Regale”). S-au „cinematografiat” atunci momente importante din istoria țării, dar – ironia soartei! – nu ni s-a păstrat nicio imagine cinematografică de la Marea Adunare Națională din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Au fost consemnate, însă, pe peliculă „actualități” semnificative ale vremii  precum Deschiderea lucrărilor primului parlament al României Mari (1919), Deschiderea Universității din Cluj și Deschiderea Universității din Cernăuți  (1920). Serviciul Cinematografic al Armatei a rămas în zona subiectelor specifice, și Nicolae Barbelian – cel care a devenit „sufletul” Serviciului – a realizat cel mai amplu montaj de secvențe cinematografice filmate în anii războiului (în special de Constantin Ivanovici, Tudor Posmantir, Eftimie Voiculescu și Vasile Gociu), filmul în patru serii Războiul nostru, a cărui premieră a avut loc la cinematograful bucureștean „Vlaicu”, în zilele de 2, 17, 23 ianuarie și 2 februarie 1921. Din acest film, Arhiva Națională de Filme păstrează 500 de metri de peliculă.

    autor: Călin Căliman
Articole Toate articolele
Despre noi
Istoria Filmului Românesc este un proiect al Asociaţiei Kinofest.
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt  20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.

Manager proiect: Valentin Partenie