site în construcție
  • Primele personaje animate: Păcală și Haplea
    Ascultă articolul

    Primele personaje animate: Păcală și Haplea

    Era anul 1920 când autorul primului film românesc de animație, Aurel Petrescu, la numai 23 de ani, „l-a pus în mișcare” pe Păcală.
    Nu peste multă vreme, în anul 1927, un alt regizor tânăr, Marin Iorda (Iordache), la 26 de ani, îi dădea viață pe ecran lui Haplea. Cei doi artiști de real talent au rămas în istoria cinematografului drept pionierii animației românești. Printre „modelele” lor,  se numără, desigur, și cineaștii de răsunet ai vremii (un Walt Disney, un Robert Fleischer, un Pat Sullivan), dar punctul de plecare în aventura celei de a opta arte rămâne propria lor creație desenată, dorința de a depăși condiția de ilustratori ai revistelor pentru copii și tineret în care se afirmaseră.
    Aurel Petrescu (1897- 1948) a debutat, ca desenator și caricaturist, încă de prin anul 1915, când cronicile sale din „Rampa” – pe când era un precoce cronicar cinematografic, avea numai 18 ani! – erau însoțite, îndeobște, de caricaturi ale unor artiști în vogă. Această activitate a fost continuată și în anii războiului, în revista ieșeană „Teatrul de mâine”, unde publică desene umoristice care ilustrează foiletonul satiric „Capșa în refugiu” și caricaturi ale unor scriitori și oameni de teatru (Barbu Delavrancea, Mihail Sorbul, Mihail Sadoveanu, Ion Minulescu, Maria Ventura, C.I.Nottara, Marioara Voiculescu, V. Maximilian, Elvira Popescu ș. a.).
    Tot la Iași, unde îl purtase războiul, s-a familiarizat și cu filmul, aflându-se în imediata apropiere a cineaștilor moblizați acolo. După război, desenatorul Aurel Petrescu, întors în Capitală, devine colaborator permanent la „Rampa”, „Cinema” și în special la „Universul”, și, tot în acea perioadă, graficianul și cineastul din el se întâlnesc: lansat în domeniul filmului de animație, el desenează, în câțiva ani, zeci de filmulețe. Din păcate, niciunul dintre ele nu s-a păstrat. Dar descoperirea, peste ani, a unui album cuprinzând 240 de „capete de plan”, fotograme din filmele lui Aurel Petrescu, a permis reconstituirea „arheologică” a creației celui mai prolific autor din epoca pionieratului în animația românească. Filmografia acestuia ar fi următoarea: 1920 – Păcală în lună, „comedie bufă cu desene animate”; 1923 – D-ale zilei I, „revistă umoristică”, și o altă serie, D-ale zilei II;  1924 – Păcală amorezat; 1926 – D-ale zilei III, cu subtitlurile „Politică”, „Modă”, „Finanțe”, „Import”, „Export”, și Motanul în lună; 1927 – D-ale zilei IV, Femeia, de la Eva până în zilele noastre și Bărbatul, de la Adam până azi, două „istorii umoristice” ale omenirii, Proverbe ilustrate și satira politică intitulată Capete – Figuri politice. Prin 1927, Aurel Petrescu își încheia cariera în domeniul filmului de animație, ani de zile va dispărea din atenția publică, iar proiectele sale de mai târziu (în 1947, de pildă, căuta sprijin oficial pentru realizarea basmelor cinematografice Punguța cu doi bani și Capra cu trei iezi după Ion Creangă) să eșueze din pricina morții sale premature, la numai 51 de ani.
    Marin Iorda (1901-1972)  se lansa în lumea filmului de animație cu un alt personaj legendar, Haplea, prin anul 1927, pe când Aurel Petrescu se retrăgea din această zonă de creație.
    Înainte de a cumpăra de la Aurel Petrescu un vechi aparat de luat vederi cu marca „Urban” și a intra în lumea filmului de animație, Marin Iorda se afirmase ca scriitor, gazetar, om de teatru, pictor și grafician.
    Marin Iorda (Iordache) rămâne autorul unui singur desen animat, Haplea, dar marea sa șansă – de fapt șansa noastră, a spectatorilor – a fost că filmul, spre deosebire de celelalte din epocă, s-a păstrat: în colecțiile Arhivei Naționale de Filme  există o copie, bine conservată, în lungime de 320 m. Haplea și Frosa lui au învins timpul, vor putea delecta, în continuare, generații după generații de spectatori. Subintitulat „comedie grotescă”, filmul Haplea urma să fie un „prim capitol” din viața personajului pe care Marin Iorda (Iordache) îl lansase în benzile desenate din revistele epocii, dar a rămas un capitol unic.
    Premiera filmului Haplea  a fost programată în prima zi de Crăciun a anului 1927, la cinematograful bucureștean „Capitol”, unde filmul a continuat să ruleze până la sfârșitul lunii ianuarie 1928. Cronicile de premieră ale filmului, în special aceea din revista „Cinema”, au fost entuziaste.
     Există tulburătoare paralelisme între creațiile și destinele celor doi pionieri ai animației românești (fără a omite „amănuntul” că și-au realizat filmele cu un același aparat marca „Urban”): au venit, amândoi, din lumea graficii de revistă, amândoi s-au dedicat unor celebre personaje populare (Păcală și Haplea), amândoi au încercat, după experiența filmului de animație, șansa filmului cu actori (Aurel Petrescu – Păcală și Tândală la București, 1926, Marin Iorda – Așa e viața , 1928, pentru a deveni, ulterior,„specialist în filme neterminate”), amândoi au fost, cel puțin o dată, operatori (Aurel Petrescu la filmul Iadeș, 1926, Marin Iorda la Haplea), amândoi au parcurs experiențe actoricești (Aurel Petrescu în Filmul familial, Marin Iorda având o apariție în Haplea), amândouă destinele au fost marcate de umbra neîmplinirii: Aurel Petrescu murea, cum am văzut, la numai 51 de ani, în pragul unui nou început, iar Marin Iorda se sinucidea în 1972, după ce – cum o spune și Dinu Ion Necula, într-o carte dedicată filmului de animație românesc – „printre tinerii lupi ce mișunau în studiourile cinematografice înființate în anii socialismului, nu reușise să realizeze nici cele câteva sute de metri de desen animat pe care-i izbutise în perioada interbelică”.

    autor: Călin Căliman
Articole Toate articolele
Despre noi
Istoria Filmului Românesc este un proiect al Asociaţiei Kinofest.
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt  20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.

Manager proiect: Valentin Partenie