site în construcție
  • Jean Georgescu în anii ”20 ai veacului XX
    Ascultă articolul

    Jean Georgescu în anii ”20 ai veacului XX

    Născut în primul an al veacului XX, la 12/25 februarie 1901, și hărăzit cu o viață lungă (părăsea această lume în 1994), în cele din urmă senină, drept compemsație pentru norii care i-au întunecat o bună parte din anii vieții, Jean Georgescu aducea în filmul românesc zâmbet și lumină.  Trecuse, până la debutul regizoral, ca actor, prin teatru, unde avusese, în stagiunea 1923-24, câteva apariții de efect în „Cafeneaua mică” și „Regina bucătăreselor” de Tristan Bernard, „Nu-mi înșel bărbatul” de Georges Feydeau sau „Un altul” de Etienne Rey, jucase un rol episodic și-n film, fusese „bonjuristul” din Țigăncușa de la iatac de Alfred Halm. Cunoscându-i reușitele interpretative, un magnat al vremii, Dumitru Constantinescu (de fapt un funcționar superior care iubea artiștii) a mizat pe el și ca regizor, investind fondurile necesare pentru „comedia de salon” plănuită de Ion (viitorul Jean) Georgescu. Așa s-a născut scurt metrajul Milionar pentru o zi, a cărui premieră a avut loc în ziua de 8 decembrie 1924 la cinematograful bucureștean „Vlaicu”, într-un program de comedii cu Charlot, Fatty și Zigotto. Acesta a fost „pașaportul de regizor” al lui (încă Ion) Jean Georgescu, o comedie spumoasă despre peripețiile unui pictor sărac, burlac convins, care renunță la o moștenire fabuloasă pentru a-și putea păstra celibatul. În cele din urmă, însă – după ce își petrece o noapte la cabaretul „Moulin Rouge”, cu o fată nostimă, tocându-și banii primiți în locul moștenirii și rămânând sărac ca la început – fata cea nostimă din noaptea de pomină devine aleasa inimii lui și „milionarul de-o zi”, căsătorindu-se, devine „milionar de-o viață”. Jean Georgescu interpreta, în Milionar pentru o zi, rolul titular (pictorul Bob), alături de frumoasa Gaby Danielopol (Lulu, fata nostimă de la cabaret și „aleasa inimii”). Mai jucau în film Lucreția Brezeanu (proprietăreasa), S. Lorentz (avocatul), Stelian Gruțescu (un funcționar la hotel), Gh. Șerbănescu (văcsuitorul de ghete), C.Cristobald (un groom), alții, plus dansatorul Patrick Johnson-Petrică și trupa cabaretului „Moulin Rouge”. Jean – încă Ion – Georgescu semna și scenariul (scris, se pare, după o comedie bulevardieră franceză), imaginea era semnată de operatorul Nicolae Barbelian, iar filmările au durat doar câteva zile: s-a filmat în București, în curtea Teatrului Mic (pe un platou improvizat), în fața Hotelului „Athenée Palace”, pe strada Sf.Ionică, în curtea bisericii Crețulescu, acțiunea solicita doar trei decoruri de „interioare” (două acasă la erou și unul la hotel), multe secvențe s-au filmat pe terasa cabaretului „Moulin Rouge”. Acest film, ca și celelalte contribuții – actoricești sau scenaristice – ale lui Jean Georgescu în filme de Ion Șahighian, Ion Timuș, Marin Iorda, atestă rolul major pe care l-a avut cineastul încă din perioada presonoră a cinematografiei noastre. Odată cu Jean Georgescu - și cu Jean Mihail - s-a stabilizat, practic, conceptul de regizor în filmul românesc.
       Dar în anii 20 regizorul Jean Georgescu n-a mai ajuns pe platouri decât ca actor și scenarist. În filmul regizorului Ion Șahighian Năbădăile Cleopatrei avea un rol dublu, era junele amorezat de seducătoarea Cleopatră, George Azureanu, și era, în secvențele onirice, legendarul comandant roman Marc Antoniu: două personaje care l-au impus pe Jean Georgescu în prima linie a actorilor vremii. Un rol important i-a revenit, apoi, în realizarea unui alt film de succes al epocii, Maiorul Mura de Ion Timuș. Jean Georgescu a adaptat pentru ecran opereta cu același nume, localizată de Paul Gusti, un mare succes, cu ani în urmă, al unui comedian de marcă, Niculescu-Buzău. Tot Jean Georgescu l-a convins pe avocatul bucureștean Ion Timuș (care întreprinsese, după primul război mondial, o călătorie în Japonia, și, în acei ani, își împărtășea, în cărți, conferințe și ziare, impresiile despre teatrul și filmul jasponez, cucerit de experiențele artistice din Țara Soarelui Răsare) să facă o călătorie și în lumea filmului românesc, să regizeze filmul Maiorul Mura.  Cu toate tracasările financiare ivite pe parcurs (regizorul și-a finanțat singur filmul, împreună cu câțiva prieteni!), filmul a fost dus până la capăt, dar pentru proaspătul regizor (care și-a distrus toate economiile) a rămas ca experiență unică în domeniul cinematografiei. Jean Georgescu, ca „autor moral” al acestui film,  și-a rezervat un rol seducător, acela al unui simpatic locotenent de roșiori, Paul Azureanu, după cum putem constata și astăzi, pentru că, datorită acelui Dumnezeu secret existent în toate, filmul a supraviețuit autorilor, și Arhiva Națională de Filme păstrează o copie completă a filmului, în lungime de 1949 de metri. 
    Până la sfârșitul deceniului, Jean Georgescu a mai avut o apariție interpretativă marcantă, aceea din filmul Așa e viața de Marin Iorda, realizat în 1928.
    Era, acolo, umilul slujbaș Gioni, concediat din pricina întârzierilor repetate, dar găsind, în cele din urmă, soluția salvatoare, în...ochii frumoși ai fiicei patronului. Dar filmul acesta – în care era co-scenarist, împreună cu Marin Iorda, și co-interpret, alături de ...Marin Iorda și Mady Strett – a însemnat enorm pentru Jean Georgescu, care, cum o spune Olteea Vasilescu în volumul „Lanterna cu anintiri”, „în zorii  celui de al patrulea deceniu al veacului, cu 100 de franci în buzunar și cu o cutie metalică, conținând Aşa e viaţa în geamantan” a plecat să cucerească Parisul...

    autor: Călin Căliman
Articole Toate articolele
Despre noi
Istoria Filmului Românesc este un proiect al Asociaţiei Kinofest.
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt  20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.

Manager proiect: Valentin Partenie