Documentarul românesc interbelic

Am văzut la locul potrivit cum documentariștii noștri au înregistrat pe peliculă, imediat după Marea Unire din 1 Decembrie 1918, principalele evenimente politice, sociale și culturale ale țării. Dintre filmele anilor ’20 ar fi de amintit, din anul 1927, Funeraliile M.S. Regelui Ferdinand I (autorii acestor imagini-document fiind Nicolae Barbelian, Tudor Posmantir, I.Bertok, Aurel Petrescu, Eftimie Vasilescu, Constantin Ivanovici, Vasile Gociu, care au filmat, în zilele de 21-24 iulie 1927 la Sinaia, București și Curtea de Argeș) și Funeraliile lui I.I.C. Brătianu, film realizat în 27 noiembrie la București și în comuna Florica, și prezentat concomitent la opt cinematografe bucureștene, începând din 29 noiembrie, deci la două zile după înmormântare. În afara filmelor datorate unor regizori precum Paul Călinescu, Jean Georgescu, Jean Mihail sau „elevilor” şcolii de sociologie (despre care a fost vorba), filmul documentar a fost foarte activ în anii 1930-1948 (inclusiv, așadar, în perioada de tranziție postbelică). Vom reține aici câteva titluri, procedând selectiv, firește. Încă din anul 1929, câteva filme – sub titlul comun Serbările Unirii – de lung și mediu metraj, au marcat un moment jubiliar (zece ani de la Marea Unire din 1918), unul dintre aceste filme, semnat de Iosif Bertok și Ludovic Iosvai, a fost filmat între 10 și 20 mai 1929 în câteva orașe din țară, înregistrând pe peliculă sosirea la Jimbolia a românilor din America, serbarea drapelului la Cotroceni, serbările de la Mărăști și de la Alba Iulia. Vasile Gociu, cu operatori străini, filmează, în 1930, Călătoria reginei Maria și a principesei Ileana în Orient, trecând prin Egipt, Siria și Palestina. Extrag și alte titluri din „catalogul” documentarelor realizate în anii 1933-1934: Semicentenarul Castelului Peleș (operator: Tudor Posmantir), Târgul de fete de pe muntele Găina de Ionel Veștea (cu imagini de Iosif Bertok). Continuă să se realizeze, în anul 1935, filme și la Cluj, cei mai activi autori fiind Eugen Janovics și operatorul Istvan Miskowsky, printre filmele lor fiind Abrud, Roșia Montană, Câmpeni, Densuș, Sarmizegetusa, Hram la Șumuleu, Obiceiuri populare din Transilvania, Trei episcopi la Remetea, Turda și Cheile Turzii. Din 1941 datează un nou film despre Castelul Peleș, Castelul Peleș de Ion I. Cantacuzino (scenariul și regia), un remarcabil documentar cultural, în care sunt aduse în prim-plan arhitectura, decorația interioară a castelului, precum și colecțiile Peleșului. Ion I. Cantacuzino continuă să gireze filme, lui i se datorează și filmul emblematic Noi (Evoluția și misiunea poporului român: Din cartea vieții neamului românesc).Pentru acest film s-a filmat în zeci de localități din țară, la Florica, Horez, Curtea de Argeș, Cozia, Turnu-Severin, Mehadia, Sarmizegetusa, Densuș, Orăștie, Costești, Deva, Herculane, Strei-Sângeorgiu, Răbița-Hunedoara, Brad, Țebea, Alba-Iulia, Turda, Blaj, Chișinău, Tighina, Cetatea Albă, Orhei, Soroca, Hotin, Cernăuți, Suceava, Rădăuți, Vicovul de Sus, Putna, Arbore, Humor, Dragomirna, Sucevița, Voroneț, și s-au preluat imagini de filmotecă din pelicule precum Bucovina, București, Colțuri din România, Transilvania, Castelul Peleș. Filmul a avut premiera bucureșteană la 20 ianuarie 1943, dar fusese prezentat în prealabil la Festivalul de la Veneția, unde a obținut una dintre „medaliile pentru film cultural”. Cinematografia – prin forța lucrurilor – începea să fie marcată tot mai insistent de evenimentele războiului. S-au produs, atunci, o serie de filme „arestate” imediat după august 1944 (când nu s-a mai putut vorbi despre „frontul de Est” din primii ani ai războiului). Printre acestea, Pagini din războiul nostru sfânt, un film de operatori realizat în noiembrie și decembrie 1942 (distribuit în rețeaua cinematografică în ianuarie 1943), printre autorii imaginilor înregistrate în Crimeea, la Sevastopol, Odessa, Stalingrad, în bazinul Donețului și în Caucaz fiind Constantin Panțu, Ovidiu Gologan, Alexandru Simionov, Vasile Gociu, Ion Cosma. În prima parte a anului 1942, Vasile Gociu  a filmat alt film „arestat”, Raiul roșu în adevărata lui lumină, un film de propagandă anti-sovietică cu imagini din Odessa, Bălți, Chișinău, Cernăuți. Unul dintre cele mai tulburătoare filme arestate rămâne, neîndoios, filmul execuției mareșalului Ion Antonescu, din ziua de 1 iunie 1946, la Jilava, cu imagini realizate de Ovidiu Gologan. Din filmul execuției celor patru condamnați la moarte – mareșalul Ion Antonescu, premierul Mihai Antonescu, generalul Constantin Z. Vasiliu și profesorul Gheorghe Alexianu –, în urma sentinței „Tribunalului Poporului” din 20 mai 1946, lipsesc, însă, câteva secvențe, descrise astfel de operatorul Ovidiu Gologan în memoriile sale: „Mihai Antonescu, generalul Piki Vasiliu și Gh.Alexianu au căzut retezați și trupurile lor au rămas în nemișcare. Aparatul țârâia necontenit, urmăream împietrit scena de coșmar. Se petrecea ceva incredibil. Mareșalul se ridicase într-un genunchi și înălțându-și pieptul și fruntea a strigat: N-ați nimerit, domnilor! Ochiți mai bine, terminați odată!”... Murea, în acei ani, o lume...

autor: Călin Căliman