site în construcție
  • Cinematograful si oamenii de cultură
    Ascultă articolul

    Cinematograful si oamenii de cultură

    Una dintre concluziile istoricului de film prof. Ion Cantacuzino, în  bilanțul filmului româmesc din anii ”20, întreprins în cartea sa „Momente din trecutul filmului românesc”, este următoarea: „în anii aceștia, intelectualii noștri încep să se preocupe mai îndeaproape de cinematograf”. Este o realitate de care istoria filmului românesc nu poate face abstracție. După cum am văzut la locul potrivit, au fost scriitori implicați direct în realizarea primelor filme românești, cazul dramaturgului Victor Eftimiu sau al prozatorului Corneliu Moldoveanu. Ar fi de adăugat numele scriitorului Emil Gârleanu, care a fost antrenat, de către Leon Popescu, în scrierea și regizarea filmului Cetatea Neamțului, după piesa lui Vasile Alecsandri. Nu este de neglijat nici apropierea de cinematograf a unui scriitor ca Alexandru Macedonski, care publica articole despre „filmi” (un film-doi filmi) încă din noiembrie 1913, pledând pentru filmii care sunt „lumină, formă, culoare, zâmbet, râs, lacrimă, pe scurt viață”, adică „ferestre deschise asupra realității”.  Mai mult, Macedonski scria, prin acei ani, și un scenariu cinematografic, Cum se fac banii, în limba franceză,  publicat – de către Tudor Vianu – în ediția de „Opere” (volumul III) a poetului. Se pare, însă, că „primul scenarist român” a fost Liviu Rebreanu, care, pe cînd era secretar al Teatrului Național din Craiova, a scris scenariul Vis năprasnic („dramă cinematografică în 12 tablouri”), lucrare datată, pe ultima filă a manuscrisului,  19 iulie 1912. Despre un alt scenariu scris de Liviu Rebreanu, Ghinionul, scris, probabil, în toamna lui 1912, există date că ar fi fost „turnat” în 1913. Spre sfârșitul anului 1914, Liviu Rebreanu publica, în revista „Ramuri”, o schiță numită Cinema. (În paranteză am nota faptul că prin anii 1981-1982, sub semnătura scriitorului-regizor Dumitru Dinulescu, această schiță devenea decupaj regizoral pentru un film de scurt metraj – neîndoios palpitant! –, dar, din păcate, proiectul nu a fost aprobat).Publicistica de film atrage, treptat, tot mai mulți scriitori. În „Însemnări literare” din 7 decembrie 1919, Mihail Sadoveanu publica un articol substanțial, „Filme de cinematograf”, în care sintetiza drumul parcurs de cinematograf de la înregistrarea mecanică a vieții până la artă, ajungând la concluzii edificatoare. De semnalat sunt și două dintre articolele publicate de Lucian Blaga în ziarul „Patria” al lui Ion Agârbiceanu, în vara și toamna anului 1922: „Cinematograful și biserica” – unde sint popularizate „metodele” unui preot american care a „introdus în biserică piese de cinematograf și de teatru” – și „Frumusețea în tehnică”, în care privește filmul ca o nouă evanghelie: „Filmul începe a răspândi o nouă evanghelie în mase, evanghelia puterii și a frumuseții. Filmul vestește triumful energiei dinamice”. Cel mai important teoretician al artei cinematografice, în acei ani, a fost, însă, Tudor Vianu, căruia i se datorează două lucrări de referință, studiul „Estetica cinematografului” (în volumul „Fragmente moderne” din 1925) și prelegerea „Cinematograf și radiodifuziune în politica culturii” (ținută la 13 mai 1928). Dintre numeroasele probleme abordate de cărturarul român – foarte diverse, de la „cazul Charlot” la „cinematograful pur”, de la importanța filmului științific și didactic la educarea estetică a publicului ș.a.m.d. – reținem considerațiile sale privitoare la rolul scenariului în film („cinematograful cere o literatură proprie, care să țină seama de condiția sa, care să creeze un conținut sufletesc din simpla prezentare a evenimentelor și să folosească ritmul său alert și surpriza nesfârșită a varierii scenelor”) ca și opiniile despre principalul creator al filmului („cinematograful este în mare măsură o artă a regizorului”). Cele mai substanțiale și pertinente contribuții la constituirea unei estetici cinematografice le-a avut profesorul Mihail Dragomirescu, îndeosebi prin eseurile publicate în revista regizorului de film Horia Igiroșanu „Clipa cinematografică”. În periodicele de specialitate sau în publicațiile de avangardă ale epocii puteai fi întâlnite – periodic sau sporadic – nume precum Eugen Lovinescu, Liviu Rebreanu, Al.Davila, B.Fundoianu (Benjamin Fondane), Ion Minulescu, Emil Isac, A.de Hertz, G.M.Zamfirescu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Ion Marin Sadoveanu, Tudor Vianu, Paul Zarifopol, Geo Bogza, Sașa Pană, Felix Aderca, Ion Călugăru, Petru Comarnescu, Ion Vinea, Tudor Arghezi, N.Davidescu, Mihail Dragomirescu, Dimitrie Gusti, Victor Eftimiu, Jean Bart, Corneliu Moldoveanu, D. Karnabatt, C. Râuleț, Ion Perez...Ar fi de făcut, însă, precizarea că, printre scriitori, au existat și adversari (uneori înverșunați) ai cinematografului. Poetul Ion Minulescu, de pildă, până la un punct, considera filmul „o artă de periferie intelectuală”. Paradoxal, însă, în același an, 1925, când scria cele de mai sus, poetul făcea parte din conducerea „Societății românești pentru crearea de filme naționale Filmul românesc”, alături de Mihail Dragomirescu, Victor Eftimiu, Al.Brătescu-Voinești, Liviu Rebreanu, V.Al Jean, A.de Hertz, Un caz aparte este acela al criticului G. Călinescu. În „Adevărul literar și artistic” din 16 februarie 1936 se puteau citi următoarele opinii ale sale: „filmul e o artă supusă relațiilor de tot felul ca îmbrăcămintea și cântecul de lume, sau ca arta culinară...El nu dă o plăcere de idei ca teatrul ci o plăcere de senzații, ca savarina și iubirea fizică”. Pe de altă parte, însă, în „Cartea nunții”, autorul precizează că una dintre eroine, Vera, seamănă cu Coleen Moore, ba chiar cu Greta Garbo, Dora seamănă cu Dolly Haas și Lupe Velez, Lola cu Joan Crawford  iar Bobby are ca ideal feminin pe Marlene Dietrich și Anny Ondra, îl imită pe Rudolf Valentino și seamănă leit cu Maurice Chevalier (toate aceste trimiteri denotând o bună cunoaștere a cinematografului). 

    autor: Călin Căliman                                         
Articole Toate articolele
Despre noi
Istoria Filmului Românesc este un proiect al Asociaţiei Kinofest.
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt  20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.

Manager proiect: Valentin Partenie