site în construcție
  • A fost sau n-a fost revoluție?

    A fost sau n-a fost revoluție?

    Primii cineaști care au pășit, în anii 2005-2006 pe drumul deschis de filmul regizorului Cristi Puiu Moartea domnului Lăzărescu au fost Cătălin Mitulescu, Corneliu Porumboiu și Radu Muntean (așadar doi debutanți și un cineast aflat la al doilea film de lung metraj), ale căror filme – în ordinea cronologică a premierelor – Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii, A fost sau n-a fost? și Hârtia va fi albastră au privit, din unghiuri de vedere diferite și cu finalități distincte, evenimentele revoluției din decembrie ’89.
    Filmul regizorului Cătălin Mitulescu Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii, care și-a început cariera la Cannes și pe alte ecrane franceze (fiind, practic, o coproducție româno-franceză, ai cărei producători executivi sunt nume mari ale universului cinematografic mondial, Martin Scorsese și Wim Wenders), se înscrie, neîndoios, printre cele mai performante debuturi românești ale perioadei. Principalul atu al filmului este reconstituirea substanțială, corectă și incitantă a epocii în care se petrece acțiunea, și anume ulimele (vreo opt) luni ale regimului ceaușist, intriga referindu-se la ultimele zvârcoliri ale tristei și dureroasei „epoci de aur”. Regizorul avea, pe vremea aceea, cam vârsta principalei sale eroine, Eva, o elevă în ultimele clase de liceu, un personaj greu adaptabil într-o lume ostilă, care devine, prin forța lucrurilor, un „purtător de cuvânt” și de opinie al cineastului. Evenimentele vremii sunt privite și „citite”, așadar, cu ochi adolescentini, ba chiar cu ochi de copil (printre personaje fiind și fratele Evei, Lalaliu și amicii săi, niște puștani simpatici).  Reușita filmului se datorează în mare măsură și principalei interprete, Dorotheea Petre, care reușește un personaj cuceritor în rolul Evei (ea a fost distinsă, de altfel, cu premiul de interpretare la secțiunea „Un certain regard” de la Cannes), printre interpreți mai fiind Timotei Duma (Lalaliu), Mircea Diaconu și Carmen Ungureanu (părinții Evei), Grigore Gonța și Jean Constantin.
    Cu totul altceva și-a propus filmul A fost sau n-a fost? de Corneliu Porumboiu, a cărui acțiune este plasată într-un oraș de provincie (deloc întâmplător chiar în Vasluiul natal al cineastului), mai exact într-un studio de televiziune local, unde, la 16 ani după evenimentele din decembrie ’89, într-un „talk-show”, realizatorul programului,  împreună cu invitații săi și cu interlocutori telefonici, încearcă să răspundă întrebării dacă a fost sau n-a fost revoluție în respectivul oraș moldav. Personajele din studioul TV local sunt interpretate de Ion Sapdaru, Mircea Andreescu și Teodor Corban, în secvențe rememorative din decembrie 1989 mai apar Luminița Gheorghiu, Lucian Iftime, Cristina Ciofu, Mirela Cioabă, dar momentul absolut antologic al filmului este datorat vocii actriței Coca Bloos: la telefonul din studioul TV sună o femeie, căreia i-a murit un băiat la revoluție (la revoluția „care a fost sau n-a fost”!), și care îi anunță pe participanții la dezbatere că ... afară ninge.
    Cel de al treilea episod al tripticului cinematografic consacrat revoluției române este filmul Hârtia va fi albastră de Radu Muntean, care pornește de la un accident tragic petrecut în zilele revoluției din decembrie, când două echipaje blindate ale Ministerului de Interne, venite să apere o unitate militară, au fost măcelărite dintr-o confuzie tragică. Figura centrală a narațiunii cinematografice este un „soldat în termen”, Costi, care trece, în noaptea dintre 22 și 23 decembrie printr-o serie de întâmplări dramatice, până la deznodământul tragic. Interpretul lui Costi este interpretat de un debutant în lung metraj, Paul Ipate, dar regizorul apelează, în distribuție, și la actori din filmul său anterior precum Dragoș Bucur și Andi Vasluianu.
    Vorbind despre noile „nume de nădejde” ale filmului românesc – Cătălin Mitulescu, Corneliu Porumboiu și Radu Muntean – simțim nevoia unui „gest reparatoriu”. Din pricini multiple (printre care și anumite clauze contractuale, fiind vorba despre o coproducție româno-elvețiană), filmul Ryna de Ruxandra Zenide a ajuns pe ecranele românești după cele trei filme amintite în acest capitol; dar filmul era încheiat înaintea celorlalte, așadar regizoarea a ratat șansa unei „deschizătoare de drum”, deși Ryna a ajuns pe ecranele bucureștene după ce a cucerit lauri la diferite festivaluri internaționale (la Manheim, Cottbus, Bordeaux, Cluj-Napoca, Milano, Napoli, Valencia).
    Ryna este un film de mare acuratețe realistă despre oamenii Deltei contemporane, în prim-planul narațiunii cinematografice fiind peersonajul titular, o fată de 16 ani, crescută băiețește, care trece prin întâmplări de viață dramatice,  într-o familie destrămată, într-o lume a sărăciei și a abuzurilor. Pentru rolul Rynei, regizoarea Ruxandra Zenide a descoperit-o, practic, pe Dorotheea Petre, premiul pentru „best actress” obținut de Dorotheea Petre la festivalul internațional din Cluj-Napoca certificând un mare succes interpretativ. Și acest premiu poate fi considerat un „gest reparatoriu”, după ce actrița a fost premiată la Cannes pentru rolul său din Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii, un film realizat ulterior de Cătălin Mitulescu (producătorul Rynei). Mai joacă în Ryna Valentin Popescu (un tată autoritar și obtuz), Nicolae Praida (ajuns pe post de bunic), Mathieu Rozé, Aura Călărașu, iar director de imagine este același înzestrat Marius Panduru, care i-a însoțit și pe Cătălin Mitulescu și pe Corneliu Porumboiu în filmele lor din această perioadă.

    autor: Călin Căliman
Articole Toate articolele
Despre noi
Istoria Filmului Românesc este un proiect al Asociaţiei Kinofest.
Acest site este în acest moment in varianta beta, urmând a fi dezvoltat.
Pe site sunt şi articole audio, în prezent sunt  20, la IFR: 1897-1916 şi 1917-1930.

Manager proiect: Valentin Partenie