Gioconda fără surâs

Dramă, Romantic

Regia: Malvina Urșianu
Scenariu: Malvina Urșianu
Actori principali: Silvia Popovici, Ion Marinescu, Gheorghe Cozorici, Lucia Mureșan, Florian Pittiș
Imagine: Nicolae Girardi
Muzica: Richard Oschanitzky
Scenografie: Nicolae Drăgan
Montaj: Lucia Anton
Sunet: Oscar Coman
Costume: Dimitrie Ivancenco
Anul aparitiei: 1968

Sinopsis
Trei foști prieteni, o femeie și doi bărbați care au iubit-o, toți trei cu un statut social bine consolidat, dobândit prin muncă, se regăsesc după 10 ani de la despărțire, fiecare ducând cu sine frământările interioare și eșecul în planul realizării umane – dragoste, aspirații intime, visuri neîmplinite. – Bujor T. Râpeanu (”Filmat în România”, 2004, Ed. Fundației Pro)


Nu este deloc lipsit de semnificații faptul că principalul personaj feminin al filmului, Irina, identificat cu legendara Giocondă, își pierde surâsul tocmai în perioada anilor ‘ 50-’60, când se desfășoară acțiunea filmului (reconstituită prin flash-back-uri și prin interferarea a două planuri temporale). Tânăra femeie (inginer chimist) a renunțat, practic, atunci, la viața personală, în favoarea reușitei profesionale: acest caz de eșec sentimental este analizat cu luciditate după 20 de ani, când personajele implicate în conflict, Irina și Caius, se reîntâlnesc. Drama modernă pe care o propune Malvina Urșianu are o conotație suplimentară: identificându-se cu eroina titulară, autoarea avertizează, în nume propriu, că fiecare om trebuie să se simtă responsabil nu numai pentru propriul destin ci și pentru destinul celuilalt. Cei doi eroi ai dramei – cărora Silvia Popovici și  Ion Marinescu le desenează portrete durabile , Gioconda fără surâs devenind un personaj emblematic al actriței și al regizoarei – înțeleg abia într-un prea târziu că sentimentele erodate nu suportă niciun fel de reconsiderare, și că, în aceste condiții, continuarea însingurării este inevitabilă.-Călin Căliman

Productie:
 Studioul Cinematografic București