Dâmboviţă, apă dulce

Documentar

Regia: Marcel Blossoms
Imagine: Marcel Blossoms
Anul aparitiei: 1926

În anul 1926, tânărul ziarist Marcel Blossoms, redactor la ziarul Rampa şi la revista Cinema, unde semna cronica cinematografică, dorind să treacă de la vorbe la fapte, scrie secenariul unui film documentar, de vreo şase sute de metri lungime, intitulat Dâmboviţă, apă dulce. Cumpărând apoi din modestul lui salariu, câte o cutie de douăzeci şi cinci metri film negativ , sau resturi de peliculă de la laboratorul operatorului Vasile Gociu, s-a înarmat cu un aparat de luat vederi de amator, cu casete de câte cinsprezece metri şi a pornit să înfătişeze, crud, fără înconjur, contrastele ţipătoare ale Capitalei.
Calea Victoriei şi bulevardele centrale, cu clădirile lor înalte, alterau cu uliţele periferice, nepavate, cu gropi şi băltoace. Cişmigiul înflorit alterna cu maidanele. Blocurile şi vilele cu grădini în floare alternau cu bordeiele de la marginea oraşului.
Capşa, hipodromul, birjele şi masinile elegante de la şosea, contrastau izbitor cu oamenii desculţi din pieţe, cu ţăranii zdernţuroşi care dormeau pe cheiul gârlei.
Filmul începea, binenţeles, cu titlul: Dâmboviţă, apă dulce, după care urma imaginea gârlei murdare, văzută de sub arcada unui pod...Aparatul panorama apoi aspura unui câine mort, pe mal pe marginea apei - după care urma titlul: Cin-te bea, nu se mai duce...
Încheierea filmului o făcea un şir de masini luxoase care străbăteau Calea Victoriei şi, ca ultimă imagine, trenuleţul de gunoaie care circula, pe vremuri, pe la Morgă şi de-a lungul Dâmboviţei. Apoi titlul: FINE.
Sensul critic urmărit de acest film i-a speriat însă pe proprietarii de cinematografe, iar cenzura a cerut realizatorului să scoată aspectele negative, ceea ce însemna să reducă filmul la jumătate şi să-i răpească orice înteles. Aşa că regizorul a renunţat să-şi mai vadă filmul pe ecran, ca să nu-l vadă mutilat.- Jean Mihail (Filmul românesc de altădată, pag 71)

Producatori:
Marcel Blossoms